Într-o astfel de familie simt că putem împărți și bunele și relele din trăirile noastre, și așa poate ne ajută Dumnezeu să învățăm unii de la alții acceptarea, iertarea și iubirea (dar și câte o rețetă delicioasă, pe care să o pregătim la gustări și agape).
Slavă Domului pentru toate câte ne dă și pentru modul în care ne ajută! Agapele și gustările au fost cerute de comunitate, din dorința ei de a împărți atât cele lumești, cum e mâncarea, cât și cele sufletești, ca rugăciunea, împreună către Hristos și Maica Sa. Apoi ele au devenit și o necesitate, din dorința celor darnici de a dărui din rodul muncii lor. În primul rând, o parte dintre acești oameni darnici au înțeles câtă nevoie au cei adormiți de rugăciune și de pomenirea lor, pe care astfel au transformat-o într-o gustare sau o agapă. În al doilea rând, darnici au fost și cei sărbătoriți, dar și cei care prin slujbe de mulțumire au vrut să facă milostenie, tot prin intermediul gustărilor și al agapelor, astfel mulțumind Bunului Dumnezeu pentru toate câte Le-a dat.
Cu toate aceste ocazii toată comunitatea se poate bucura împreună. Este satisfăcută nerăbdarea atât a copiilor de a se juca unii cu alții, împărțind deserturile preferate, cât și a părinților lor, a tinerilor, dar mai ales a vârstnicilor de a împărtăși din experiențele proprii.
Gustările săptămânale și agapele lunare au devenit un real ajutor pentru noi toți, în a îndeplini poruncile cu privire la aproapele nostru, pe care să îl iubim și să îl cinstim ca pe noi înșine. Ele ne dau și posibilitatea de a împlini ceea ce zice apostolul și evanghelistul Matei (25, 35-46): „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit”.
Începând cu hramul Sfântului Ilie, în preajma căruia a fost și ziua mea, am simțit nevoia de a oferi ajutor (pe cât pot și îmi îngăduie Dumnezeu) celor dragi din comunitate ca și cum ar fi o parte din familia mea, cu care din păcate nu pot mânca atât de des pe cât mi-aș dori, având în vedere că unul dintre frații mei este adormit întru Domnul, iar pe celălalt l-am avut alături doar la acest hram după 7 ani, el locuind în Belgia. Apoi a venit și propunerea părintelui Vladislav (dacă pot ajuta la agape și gustări), pe care am acceptat-o din drag pentru Maica Domnului, pentru părintele și pentru marea mea familie adoptivă care este Parohia Talpalari. Această familie unită, căreia țin să îi mulțumesc că mi-a schimbat sensul vieții, nu doar prin susținerea și ajutorul oferit la mesele organizate, ci mai ales prin felul și modul de a viețui împreună.
Într-o astfel de familie simt că putem împărți și bunele și relele din trăirile noastre, și așa poate ne ajută Dumnezeu să învățăm unii de la alții acceptarea, iertarea și iubirea (dar și câte o rețetă delicioasă, pe care să o pregătim la gustări și agape). Pentru toate aceste motive și pentru multe altele (pe care le vom descoperi pe parcurs), doresc să îndemn pe toți cei care simt că pot jertfi din timpul lor, pentru Hristos și Maica Domnului, să vină să ajute în echipa de agape și gustări, căci Domnul le va răsplăti, nu va rămâne dator niciodată, nimănui.
Toate acestea împreună cu implicarea, susținerea și ajutorul celor din echipă și biserică, au întărit gândul că în toată această lucrare este și Voia Domnului, de a ne menține comunitatea unită cât mai mult, astfel să putem petrece un timp de calitate împreună, la sinaxe și în dialog cu părintele.
Slavă Domului și Maicii Sale pentru că ne-a adus împreună, pentru cât ne ajută și iartă!
Iulia Bisog
