Mărturii ale persoanelor ce au ținut permanența
Am și acasă la mine liniște (Slavă Domnului!) chiar dacă nu suntem tot timpul în același duh, [...] dar este incomparabilă liniștea din Casa Domnului cu orice liniște de oriunde. Și mă întreb și vă întreb: Cum de a lucrat El așa frumos în această parohie? Minunat lucru este să găsească cel ce caută un pic de liniște, o biserică deschisă aici în centrul Iașului! Fie laudă Domnului și Măicuței Preacurate. Amin. (Magdalena D. în permanență, 10.00-17.00)
Sunt în casa Ta Doamne... Nu știu dacă îmi dau seama așa de bine. Liniștea asta, pacea și aerul plin de îngeri, toate cele văzute și nevăzute, simțite și nesimțite ne aduc aminte de valoarea tăcerii, a cuvântului primit și dăruit fiind cu gândul cel bun la Tine Doamne. Aici începem să ne golim mintea de cele ce nu sunt de fapt ale ei și s-o umplem cu Cuvântul Tău. Aș vrea să știu mai bine decât până acum importanța acestor cuvinte. Îți mulțumesc, Doamne! Amin. (Emilia I. în permanență, 15.00-17.00)
Mulțumesc bunului Dumnezeu și Măicuței Domnului că mi-a împlinit o dorință și anume de a fi deschise biserici în care să intri să te rogi, să zăbovești și să te odihnești, chiar și cu trupul, de ce nu?. Iată, după ani și ani s-a întâmplat acest lucru. În afară de catedrală toate bisericile erau închise. Am avut o pace și o liniște sufletească! Au intrat în biserică o doamnă care s-a închinat, un tânăr care a zăbovit un pic, o doamnă și un domn care au făcut câteva poze și un domn în vârstă care a stat mai mult timp în spate. Slavă Domnului pentru toate și sper să mă ajute să vin în continuare. Amin. (Aneta C. în permanență, 09.30-13.00)
Slavă și mulțumire Bunului Dumnezeu pentru acest timp petrecut în biserică. A fost bine, cu pace și liniște. Au fost câteva persoane și s-au închinat. Lăudat să fie Dumnezeu în toată vremea și-n tot locul. Amin. (Olga C. în permanență, 13.00-17.00)
Slavă Ție Doamne Dumnezeul nostru, Slavă Ție! Am plecat de acasă puțin tristă însă aici, în casa Domnului, m-am liniștit alături de doi-trei oameni care doreau să se încălzească. Au venit șase persoane care s-au rugat și m-a bucurat liniștea și pacea de aici, că m-am putut ruga și, mai ales, că Domnul mi-a arătat încă o dată că mi-a ascultat rugăciunea primind confirmarea de la fiul meu că a luat un examen. Mulțumesc Domnului pentru toate. (Aurica O. în permanență, 12.00-14.00)
„Biserica este un metrou/ în care urcă oameni morți/ și ies vii/ toți cei care vor/ să ajungă/ la lumină” (Marius Iordăchioaia). Aceste versuri mi-au tresărit în inimă când la primele ore ale dimineții pășesc pragul bisericii deschise două tinere purtând parcă fiecare pe chip și în suflet greutatea unei poveri. Se îndreaptă spre icoana Sfintei Maici, îngenunchează, lasă rugăciunea să destăinuie Maicii grijile lor. De când biserica e permanent deschisă se simte puterea rugăciunilor murmurate, pline de nădejde și lacrimi. Permanența rostirii lor ne dă o bucurie minunată. Un domn a sosit la primele ore ale dimineții (de la Vaslui); pare că și-a găsit liniștea deplină. Nu cred că are de gând să plece curând. Nu-i din parohia noastră, dar se vede că avea nevoie de o biserică deschisă. [...] Într-adevăr intuiția mea m-a făcut să-i simt zbuciumul. A auzit de această biserică și, ca de aer, are nevoie de o spovedanie. (Eugenia B. în permanență, 07.00-10.00)
