Căsnicie cu Sens

Da’ ce, poate fi și căsnicie fără sens?! m-a întrebat mirat cineva care nu văzuse majuscula discretă. O, da! Multe clipe ale vieții noastre le trăim fără Sens, adică fără Dumnezeu, pentru că nu-L chemăm pe El să le sfințească, să ne vindece. Pe El, Bunul, Dragul inimii noastre, tocmai pe El Îl neglijăm cel mai mult și alegem să rămânem singuri, să facem toate singuri, să avem bucurii care se sting repede sau să trăim triști, fără vlagă, stresați, cu durere, încâlciți și obosiți... de viață.

Mă trezesc adesea trăind așa și văd cât de mari sunt îndărătnicia și lenea mea, cât de puternică e ideea falsă despre Dumnezeu ca fiind cel care are pretenții de la mine și așteaptă să corespund mai întâi unui ideal (prea mare pentru a putea fi atins, de altfel), iar apoi să îndrăznesc să Îl chem. Idealul este în capul meu și cu greu renunț la el pentru a deveni simplă, firească, onestă și, mai ales, pentru a mă lăsa văzută de privirea Lui care nu judecă, ci alină, mângâie, vindecă... Un „Vezi-mă, Doamne!” spus din adânc și o tăcere a minții în care să-L primesc și să-L las să lucreze, iată exercițiul de venire în sine care mă scoate din vârtejul zilei atunci când mă îndur să-l fac.

Este însă nevoie de mai mult, de comuniunea și sprijinul pe care am învățat să îl primim și să îl oferim în grupurile coordonate de Maica Rafaela, de ieșirea din timp și de forța pe care le căpătam în lucrarea cu ea, de felul în care întâlnirile acelea ritmau viața noastră și o ancorau bine în Domnul. Odată cu plecarea Maicii la Mirele ei Cel iubit, cele sădite de ea în noi s-au cerut lucrate în continuare, altfel, singuri și fără osteneala aceasta, riscăm foarte repede să ne întoarcem la cele dinainte și să pierdem cele agonisite. Așa a apărut Căsnicie cu Sens, din nevoia mare de a continua lucrarea cu sine și de a avea un grup în care să ne reaprindem râvna, onestitatea, dorul de Dumnezeu.

Încet-încet s-au adăugat și soții care abia acum încep această lucrare, ceea ce este îmbucurător. Putem duce astfel mai departe ceea ce am primit, putem continua o lucrare în care Maica noastră dragă credea mult și își dorea să ajungă la cât mai mulți oameni. Simțim mult ajutorul ei și, așa cum ne-a promis, „suntem mereu în legătură și, ne vedem sau nu, sunt cu voi”.

Am cerut participantelor să scrie ce înseamnă acest grup pentru ele și redau în cele ce urmează împărtășirile lor.

„Orele petrecute la grupul Căsnicie cu Sens sunt, pentru mine, ore de apropiere. Mai întâi este apropierea de Dumnezeu, încercarea de a dibui care e planul Său cu mine și cum pot fi eu mai prezentă în acest plan. Apoi vine apropierea de soț, care, deși este absent fizic, umple totuși toate introspecțiile și gândurile, schimburile de idei și „temele pentru acasă” care sunt, până la urmă, instrumente cu care să iubim mai mult. Nu în ultimul rând, vine apropierea de celelalte soții, privirile blânde, râsetele, plânsul, ascultarea tăcută și rugăciunea fiecăreia, care mă fac, pentru cel puțin câteva minute la fiecare întâlnire, să mi se pară că gust din pacea Raiului. Și, cu mila Domnului, când e cu folos, vine apropierea de mine însămi, după o căutare înăuntru pe care poate că n-aș fi făcut-o altfel.” (A. N.)

„Mi-e dor tare de întâlniri. Înseamnă regăsire, timp cu mine, timp cu Doamne, rugăciune, împărtășire, trăire, prezență, conștientizare, ocazie de introspecție, de a fi onestă cu mine, întărire, încurajare, bucurie.” (G. G.)

„Am fost hotărâtă să merg la grup cu gândul de a face ceva pentru căsnicia mea. Sunt căsătorită de 2 ani și jumătate și avem o fetiță, dar simt că lipsește ceva în căsnicie. Mi-a plăcut tare mult cum sunăCăsnicie cu Sens. Trăiesc de fiecare dată emoție, bucurie, deschidere, încredere.Pentru mine înseamnă mult acest grup. Este singura zi pe săptămână când îmi permit săo las pe fetița mea cu cine găsesc (soț, soră, vecini) și să merg la întâlnire. Venind la grup mai uit de dorul de a mă întoarce la serviciu și îmi dau seama că poate acum este momentul să lucrez la mântuire. Mă ajută faptul că mă uit la toate soțiile și le citesc pe chip bucuria, seninătatea și dragostea cu care își fac datoria. Mă ajutăsă le ascult pe fiecare și săîmi dau seama ce e în sufletul meu, ce simt, care sunt problemele la mine, ca apoi să pot lucra. Am aflat că pot să îmi aleg oricând câteva minute în care să mă așez, să mă limpezesc. Pot pune înaintea lui Dumnezeu toate supărările, frustrările, neînțelegerile. Îl chem să vindece El rănile mele și pe ale soțului. Caut să nu stau în gânduri, să nu le alimentez.Am învățat să nu îl văd pe soțul meu vinovat pentru toate. Am început să îi scriu mesaje-cadou în fiecare zi și să îl iubesc fără a aștepta ceva în schimb.” (E. A.)

„Grupul Căsnicie cu Sens este pentru mine ca o gură de aer, un timp pe care mi-l acord să mă uit la mine, să-mi văd neputințeleși să mă adun la rugăciune ca să I le dau pe toate lui Dumnezeu. Simt că aceasta întâlnire are mult folos pentru că mă odihnește, măîncarcă sufletește cu resurse ziditoare! Aduce folos comuniunea cu celelalte soții care, împărtășind fiecare trăirea ei, mă ajută să mă rog, sămă regăsescîn experiențaei de viațăși să aflu folos.”(I. B.)

„Căsnicie cu Sensreprezintăîn primul rând regăsirea cu mine, dar și cu Domnul. Am început să mă analizez mai mult, să-mi  recunosc  mie însămi anumite lucruri, să văd răul din mine, dar și binele. Am observat că în relația cu soțul meu am mult de lucrat și multe de acceptat.Venirea la grup reprezintă cel mai bun timp petrecut în ultima vreme cu mine și simt mai mult prezența lui Dumnezeu.”(R. C.)

„Căsnicie cu Sense răspunsul Domnului la rugăciunea mea de când am început Seminarul iertării, venit latimpul şi în contextul potrivit. E un loc de întâlnire mai profundă cu mineşi cu Dumnezeu. De fapt, asta e toată „lucrarea” mea: să Îl primesc pe Dumnezeu în taina care a devenit viaţa mea de la Nuntă. Grupul îmi oferă acel spaţiu de linişte, dar şi de siguranţă prin rugăciunea celorlalte pentru întâlnirea cu mine, cea care sunt, dar şi cu gândul Domnului pentru mine, nu atât ca şir de evenimente, cât ca raportare a vieţii mele la El, ca o confirmare a relaţiei cu El în altfelul vieţii în familie care poate fi, şi pentru mine a fost şi este de multe ori, o piatră de poticneală.” (C. V. G.)

„Pentru mine, grupul reprezintă o ocazie de a sta cu mine şi cu Doamne, reprezintă o siguranţă a faptului că nu sunt singură şi mă ajută să ies din egoism şi din plângerea de milă. Este o ocazie de rugăciune şi de pace, dar şi de lucru cu mine însămi. Îmi place că nu sunt teme impuse, ci pot să îmi aleg singură tema, ceea ce mă impulsionează să o şi lucrez. Nu simt că lucrez pentru altcineva, ci pentru mine. De când vin la grup, sunt mai atentă la prezent, la ceea ce fac acum şi la ce simt acum şi am învăţat să accept, să primesc şi să îi dau lui Dumnezeu ceea ce simt. Am aflat cum să ascult activ, cu rugăciune şi cât este de importantă rugăciunea. Am învăţat să nu mă mai biciuiesc, ci să îmi accept neputinţele şi să Îi dau slavă Lui Dumnezeu pentru asta, am învăţat să mă bucur şi să nu mai activez „ochiul critic”, ci să privesc cu „ochi milostiv”, căutând la bine şi nu la rău. Slavă Ţie, Doamne, pentru grup şi ajută-ne să ne ţinem de lucrarea aceasta cu Tine!” (M. C.)

Venim la grup cu osteneala revenirii în sine, cu durerea și neputința vederii alor noastre și cu disponibilitatea de a-L lăsa pe Dumnezeu să lucreze în sufletul nostrucând, cum și dacă va voi. Venim la grup cu rugăciune pentru noi și pentru celelalte soții. Venim cu conștiința faptului că a Domnului este lucrarea, iar a noastră doar bunăvoința de a-I face loc, de a ne deschide Lui cu încredere și onestitate. Venim cu nădejde pentru căsnicia noastră și cu dorința ca ea să devină așa cum ne cheamă El să fie. Învățăm că 1+1=3, că în căsnicie suntem 3: Dumnezeu, soțul meu și cu mine, așa cum e nevoie să fim 3 în oricare dintre relațiile noastre, dacă vrem să ne bucurăm de ele. Învățăm să Îi cedăm lui Dumnezeu locul care I se cuvine de fapt, ca relația noastră de soți să fie mântuitoare, iar noi să ne ocupăm locul al treilea, rânduit nouă cu sens. Învățăm să tăcem, învățăm să ne ascultăm, învățăm să ascultăm oamenii cu rugăciune și fără judecată, învățăm să nu dăm curs nevoii presante de a da sfaturi salvatoare, ci să primim omul așa cum este, în etapa în care este, cu încredere în lucrarea Domnului și în darurile pe care le-a pus în om. Învățăm să creăm un mediu în care fiecare să se simtă ascultată și primită, acceptată și nejudecată. Și, cu mila Lui, vom putea apoi să ducem acestea și în familie, să îi primim și să îi iubim și pe ai noștri mai adevărat.

Căutăm să-L cunoaștem pe Dumnezeul Cel Viu și să-I urmăm în pofida grelelor noastre neputințe și a disconfortului pe care îl presupune renunțarea la sine. Și, împreună, încercăm să menținem aprinsă dorința de a-I urma deplin, cu onestitate.

Dacă ești și tu o soție care își dorește toate acestea, te așteptăm să te alături grupului și să-l susții cu rugăciune și cu lucrarea ta cu tine!

Cu drag,

Dumitrina Gazzi

Articol publicat în nr. 3, anul 2 al revistei parohiale Vino și vezi