La ora actuală, în România sunt înregistrate peste 5000 de produse de origine vegetală, dintre care cele mai numeroase sunt suplimentele alimentare (ceaiuri, tincturi, capsule, comprimate, siropuri etc.).
Documentația oferită de producătorii de la noi din țară nu include, de cele mai multe ori, nici măcar datele minime necesare în legătură cu proveniența botanică a plantelor folosite, raportul plantă/extract, solventul de extracție, standardizarea într-un anumit principiu activ, cantitatea de extract dintr-o doză etc. În lipsa unor astfel de precizări, farmacistul (singura persoană calificată, în acest moment, să facă astfel de recomandări) nu poate recomanda, din multitudinea de medicamente/suplimente alimentare autohtone pe bază de plante, acel produs care se apropie cel mai mult de unul similar (pentru care s-au realizat studii clinice care să-i confirme eficiența) produs în Europa sau SUA; singurul criteriu care rămâne, astfel, la dispoziția pacientului/clientului este publicitatea făcută la televizor și radio și prețul (care, cel mai adesea, oglindește calitatea produsului în sine).
Ceaiul nu mă hidratează
Deși multă lume nu știe, ceaiurile pot avea efecte secundare la fel de grave ca și medicamentele atunci când sunt folosite în mod abuziv sau inconștient. Ceaiul nu este apă! Prin urmare, ceaiul nu mă hidratează – dacă îmi este sete, voi bea mai întâi apă și apoi ceai. Datorită posibilelor interacțiuni între substanțele active, medicamentele nu se administrează cu ceai, ci doar cu apă (medicamentele pentru tensiune, antiagregantele, anticoagulantele, sunt doar câteva dintre medicamentele ce nu se administrează niciodată cu ceai. De exemplu, sunătoarea, folosită în principal pentru efectul antidepresiv, poate să încetinească clinic semnificativ efectele de scădere a colesterolului ale statinelor). Cel mai bine ar fi ca ceaiurile să se administreze la 2 ore distanță (înainte și după) de tratamentul medicamentos.
(în numărul următor: despre calitatea plantelor de ceai și despre modul corect de preparare a ceaiului)
Veronica Grădinariu
Articol publicat în nr. 1, anul 1 al revistei parohiale Vino și vezi
