Printre atâtea griji care ne macină zi de zi, printre atâtea probleme care apar ca o povară a vieții noastre ori ca o învrednicire de la Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre, sunt cazuri sociale care rămân la marginea societății actuale ca niște tabuuri care, odată descoperite, ar provoca prea multă durere și ar deranja profund conștiința lumii în care trăim. Ne-a înzestrat, totuși, Dumnezeu cu sensibilitate la durerea celuilalt și ne-a creat două mâini cu care să-l ajutăm și o inimă cu care să-l iubim.
Unul dintre cazurile sociale ascunse de ochii lumii este și cel al familiei Barbu. Maria și Ion Barbu sunt doi bătrâni trecuți de optzeci de ani, care locuiesc la periferia Iașiului, într-un sătuc după Dealul Copoului, cu numele de Cârlig. Cu toate că sunt căsătoriți de aproape jumătate de secol, căsnicia lor nu a fost binecuvântată cu prunci, rămânând astfel la bătrânețe fără niciun sprijin. Deși au încă frați și nepoți în viață, dar care sunt de o altă confesiune și fac presiuni asupra bătrânilor spre a-și lepăda credința ortodoxă, legătura cu aceștia a fost întreruptă cu riscul de a nu mai avea niciun sprijin. Astfel, au rămas singuri și fără pensie, doar cu un ajutor social de 350 de lei pe lună, din care trăiesc amândoi. Bătrâna nu are niciun venit, cu toate că a muncit întreaga ei viață la C.A.P. și i s-ar fi cuvenit măcar o pensie de agricultor, iar pe lângă aceasta, nici măcar de asigurare din partea CJAS nu a beneficiat până în prezent, aflându-se într-o stare gravă de sănătate, fiind imobilizată la pat de câțiva ani.
Raze de lumină în întunericul singurătății și al neputinței
Locuința în care trăiesc are o singură cameră de câțiva metri pătrați, construită recent din bani adunați din donații. Trăiesc într-o mizerie lucie, cu găini și pisici pe lângă ei, într-un mediu infect și demoralizator. Nu demult locuiau într-o căsuță din chirpici, care stătea să se dărâme peste aceste două suflete uitate de societate, de neamuri, și ale cărei ruine mai străjuiesc astăzi în curtea bătrânilor. Viața lor s-a mai îmbunătățit în ultima vreme datorită unor oameni cu suflet mare, care au rupt din timpul lor pentru a dărui măcar o fărâmă de lumină vieții acestor semeni ai noștri. Părintele Daniel, paroh în satul Cârlig, și doamna Gabriela Fuică sunt două dintre ajutoarele de bază ale bătrânilor. Prin mijlocirea doamnei Gabriela, în prezent bătrânii primesc asistență medicală din partea Spitalului Providența, unde sunt înscriși la medicul de familie. Tot dumneaei se ocupă de aprovizionarea cu hrană, de ajutor la menaj și tot ce îi stă în putință pentru a le mai bucura zilele.
De asemenea, este în proiect să li se tragă lumină în bordeiul lor mic și întunecat, în care și-au petrecut ultimii ani în beznă. Demersul este foarte costisitor, de aceea, singura soluție este lucrarea Bunului Dumnezeu prin oamenii din Biserica Sa. Sunt mulți bătrâni ca aceștia care trăiesc în mizerie și uitare. Ei sunt istoria neamului nostru, o fărâmă din timpurile care stau îngropate sub tălpile noastre, sunt suflete vii care-L mărturisesc pe Hristos. Să nu-i uităm, să nu lipsim acest neam de bătrânii lui, prin indiferență și uitare.
Aici poți ajuta și tu!
Cine miluiește pe săraci, împrumut dă lui Dumnezeu
- Sâmbătă de sâmbătă, alimentele lăsate la biserică după pomenirea celor adormiți, împreună cu pachete cu haine adunate de membrii comunității, sunt transportate de câteva persoane din parohia Talpalari și împărțite în mahalaua „Dallas”, cel mai sărac „cartier” de la periferia Iașiului – o lume a deznădejdii şi a încercării zilnice de supravieţuire la limita cea mai de jos, o lume închisă, unde zeci de familii trăiesc în gherete improvizate, construite din chirpici sau din lemne şi bucăţi de tablă adunate de prin gunoaie, o lume pe care cu greu ţi-ai putea-o imagina la doar câteva sute de metri de oraş.
Anca-Elena VĂRARU
Articol publicat în nr. 1, anul 2 al revistei parohiale Vino și vezi
