De multe ori m-am pornit să te caut, să te cercetez la tine acasă, așa cum se va întâmpla și în aceste zile, înainte de Crăciun și de Bobotează. Aș vrea să nu te gândești la astfel de momente decât ca la un semn pe care ți-l trimite Dumnezeu: semn că te iubește, că te consideră un fiu al Său și că vrea să vii și tu acolo unde suntem cu toții acasă, adică în Biserică. Nu insist mai mult aici, prin intermediul acestor cuvinte, mai degrabă trebuie să insist atunci când plec genunchii înaintea unei icoane, întrucât știu că acest mesaj poate fi ignorat, dar dacă îți trimit un gând folosind canalul de comunicare deschis de "satelitul Doamne", atunci șansele ca inima ta să accepte Cuvântul cresc uimitor. Vreau doar să știi că, de fiecare dată când începe Sfânta Liturghie și sesizez că TU nu ești acolo, mă doare!...
Iubite fiu sau fiică duhovnicească,
Din când în când, în viața noastră este nevoie să ne facem un bilanț (provizoriu, ce-i drept), o evaluare a ceea ce am făcut până acum, urmată de o creionare a unor proiecte de viitor pe care le înrămăm cu speranța că va fi mai bine. Sincer, dacă îți cercetezi cu atenție faptele, ce poți spune despre anii care s-au scurs? Care îți sunt criteriile după care îți evaluezi viața? Îți adresez aceste întrebări nu ca izvorând dintr-o impardonabilă indiscreție, ci pentru că, în calitate de păstor al acestei comunități, am datoria să-ți (re)aduc aminte că singurul lucru care contează, cu adevărat, care ne ajută pe fiecare, este cultivarea sistematică a unei relații vii, oneste, cu Dumnezeu.
Poate că te numeri între cei pe care i-am întâlnit în comuniunea rugăciunii, la slujbele din biserică. Am avut ocazia să împărtășim aceleași probleme cu care se confruntă parohia noastră, dar și să gustăm din bucuriile Sfintei Liturghii sau ale unor acte de milostenie. Ne-am întâlnit săptămânal la serile de cateheză și formare duhovnicească sau când ai îngenuncheat sub patrafir, căutând să pui început bun vieții tale. Ție, împreună rugătorule, îți mulțumesc pentru tot sprijinul acordat parohiei (și mie personal) și te rog să-mi ierți greșelile pe care, ca un om păcătos, le voi fi făcut și față de tine.
Mă gândesc apoi că e posibil ca tu, cel ce citești, să te numeri între cei care, în mod ocazional, ai venit la biserică, și abia dacă am apucat să-ți rețin chipul. Poate că au fost anumite lucruri care te-au îndepărtat sau care te-au făcut să nu mai revii decât rareori biserică. Pe tine te îndemn insistent, cu sinceritate, să vii să-mi spui ce te ține departe de Domnul și de această sfântă casă a Sa... Dacă însă grijile te-au copleșit sau alte neputințe ce țin de viața personală te-au împiedicat să te apropii măcar o dată pe săptămână de biserică, atunci te încredințez de faptul că te port în rugăciunile mele. Sper ca, împreună și cu rugile tale (pe care te îndemn să le înmulțești pe cât îți stă în putință), să-L înduplecăm pe Dumnezeu să-și deschidă mai larg baierele harului Său peste inima ta, să o înmoaie și să o deschidă definitiv către dumnezeiasca Împărăție.
Și mai mare este probabilitatea ca, citind aceste rânduri, să-ți dai seama că nu te înscrii în nici una dintre cele două categorii de mai sus. Așa cum se întâmplă mai peste tot, nici în biserica noastră nu sunt prezenți la slujbe decât o mică parte dintre cei fac parte (scriptic) din comunitatea parohială. Dacă pașii tăi se îndreaptă către o altă biserică ortodoxă, din rațiuni binecuvântate, atunci pot fi liniștit. Dacă însă nu ai făcut încă loc în viața ta, în agenda ta, măcar pentru o întâlnire săptămânală cu Dumnezeu Fiul, Cel ce a ales să ni se împărtășească liturgic sub forma văzută a pâinii și a vinului, atunci neliniștile mele sunt întemeiate. De multe ori m-am pornit să te caut, să te cercetez la tine acasă, așa cum se va întâmpla și în aceste zile, înainte de Crăciun și de Bobotează. Aș vrea să nu te gândești la astfel de momente decât ca la un semn pe care ți-l trimite Dumnezeu: semn că te iubește, că te consideră un fiu al Său și că vrea să vii și tu acolo unde suntem cu toții acasă, adică în Biserică. Nu insist mai mult aici, prin intermediul acestor cuvinte, mai degrabă trebuie să insist atunci când plec genunchii înaintea unei icoane, întrucât știu că acest mesaj poate fi ignorat, dar dacă îți trimit un gând folosind canalul de comunicare deschis de "satelitul Doamne", atunci șansele ca inima ta să accepte Cuvântul cresc uimitor. Vreau doar să știi că, de fiecare dată când începe Sfânta Liturghie și sesizez că TU nu ești acolo, mă doare!... Și nu-mi poate nimeni alina această durere a mea atâta vreme cât te știu pe tine departe, rătăcind, căutând să-ți astâmperi foamea cu roșcove (citește, te rog, capitolul 15 din Sfânta Evanghelie după Luca pentru a înțelege ce vreau să spun).
Scumpul meu prieten în Hristos Domnul,
Sunt multe lucruri pe care le putem face pe lumea aceasta. Unele ne umplu sufletul de bucurie, dar bucuria este ca o flacără de lumânare ce se stinge pe măsură ce se topește ceara. Altele ne umplu de amărăciune. Oricum ar fi, să luăm aminte la ce ne spune Sfântul Apostol Pavel: "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva" (I Corinteni 6, 12). Un singur sfat aș îndrăzni să-ți dau, ca unul căruia i-a fost încredințată această misiune, a păstoririi: când îți faci planuri de orice fel, la sfârșit, peste toate câte ți le propui, adaugă ca prioritară intensificarea relației tale cu Dumnezeu. Dacă vrei sănătate, caută mai întâi pe Cel ce este "Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre". Dacă vrei mâncare (sau o masă mai bogată), apropie-te mai mult de cel ce ne hrănește minunat cu "sfintele și preacuratele Sale Taine". Dacă îți dorești un acoperiș deasupra capului, pune nădejdea ta către Cel ce "a întins cerul ca un cort" (Psalmi 103,3). Iar dacă te-ai săturat de sărăcie și vrei să scapi de obsedantele griji izvorând din nesiguranța zilei de mâine, citește zilnic aceste cuvinte rostite de Mântuitorul Iisus Hristos: "Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea?" (Matei 6, 25). Aceste cuvinte nu sunt doar un îndemn, ci sunt și o promisiune fermă pe care ne-o face Domnul: ai curajul să verifici dacă e adevărată? Testează-L pe Dumnezeu, dar așa, crezând din toată inima cuvintelor Lui. Și vei vedea că nu te înșală sau dezamăgește niciodată.
Și acum, hai să recapitulăm. Ai, pe de o parte, o mulțime de proiecte și de dorințe pe care le vrei împlinite, mai ales pentru anul ce stă să înceapă, 2013. Poți face asta de unul singur sau poți, pe de altă parte, să-L alegi pe Dumnezeu ca tovarăș, să începi întotdeauna prin a asculta și a avea încredere în ceea ce te învață El. Acum, chibzuiește și tu; ce e mai ușor: să te îngrijești să-ți câștigi existența, să te frămânți zilnic de unde vei mai scoate banii de care ai nevoie pentru cele strict necesare sau să te îngrijești de rugăciune, de spovedanie, de împărtășanie, de participarea la sfintele slujbe...? Care dintre ele e mai la îndemână? Înțelegi și tu, dacă ești onest în reflecția asupra acestui subiect, cât de strâmbă este mintea noastră și cât de mult ne mai place să ne chinuim singuri. Pentru că noi cel mai adesea ne luăm poveri pe care nu le putem purta în loc să le alegem pe cele ușoare, care ne stau la îndemână. Căutăm cele materiale, anevoie de realizat și care nu depind întrutotul de noi, în loc să optăm pentru cele spirituale, care ne sunt întotdeauna la îndemână. Uneori cauți să muncești spre a câștiga, să spunem, 100 de lei și nu-ți dă nimeni de lucru. Dar pentru a spune de 100 de ori rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)" nu ai nevoie de aprobarea sau acordul nimănui. Ce poți câștiga dacă vei spune rugăciunea, ce beneficiu vei avea? Uite, hai să facem, în încheiere, o făgăduință: tu vei spune în anul ce stă să înceapă, această rugăciune zilnic, de 100 de ori; investește în ea cum investești atâta energie și bani și timp în lucrurile de care ești atât de preocupat. La sfârșitul lui 2013, vei face din nou bilanțul și vei veni să-mi comunici rezultatul, precum te duci la Finanțe când îți declari veniturile. Îți garantez, înaintea lui Dumnezeu, că tu, ca persoană, vei fi în câștig. Și, la urma urmei, ce ai putea să pierzi? Încearc-o și pe asta, dacă tot te-ai săturat a-ți căta rost și hodină sufletului în cele de primprejurul tău. Dumnezeu ne primește chiar și așa, când optăm pentru El după ce le-am încercat pe toate celelalte. Reflectează, te rog, la aceste lucruri acum, la cumpăna dintre ani. Timpul trece repede, nu lăsa pe mâine ceea ce poți schimba azi în viața ta. Eu te voi pomeni în continuare, la rugăciune, cu dragoste de tată și cu inimă de mamă. Fii binecuvântat!
