Unde vă este spiritul democratic, unde a dispărut mult clamata respectare a libertăţii de exprimare? Precum apostolii de odinioară, noi nu dorim să impunem nimănui nimic, doar spunem poporului ceea ce credem şi nu ne poate opri nimeni de la asta, pentru că „trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Faptele Apostolilor 5, 29). Noi credem că orice om este liber să aleagă, inclusiv să aleagă păcatul, dacă asta vrea. Dar voi vreţi ca păcatul să devină normă de lege şi vreţi să ne impuneţi asta folosind manipularea şi violenţa, deocamdată cea verbală. Cine este mai democratic aici, cine respectă drepturile omului?
În Faptele Apostolilor, în capitolul 5, ni se relatează cum au reacţionat autorităţile religioase din Ierusalim – mai ales arhiereul şi „cei din eresul saducheilor” (v. 17) – atunci când apostolii au început să propovăduiască pe Hristos în templu, vindecând pe cei „bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate” (v. 16). Fără nici un fel de judecată, „i-au băgat în temniţa obştească” (v. 18) dar, la intervenţia unui fariseu, „anume Gamaliel, învăţător de Lege” (v. 34), apostolii au fost eliberaţi. Nu înainte însă de a li se aplica o „corecţie” (bătându-i) şi de a le porunci „să nu mai vorbească în numele lui Iisus”(v. 40). Înainte de a (re)vedea în ce a constat intervenţia înţeleaptă a lui Gamaliel, haideţi să vedem cum se aplică şi astăzi, în lume, aceste metode ale mai-marilor din Ierusalimul de acum vreo două milenii.
Să luăm mai întâi cazul familiei Bodnariu, îndelung mediatizat în ultima vreme. Cei cinci copii ai acestei familii au fost luaţi (practic, răpiţi) de Serviciul de Protecţia Copilului din Norvegia fără nici un fel de proces, fără a fi făcute măcar publice acuzaţiile ce se aduc celor doi părinţi (mama, Ruth Johanne, este norvegiancă; tatăl, Marius, este român). Poate că această instituţie cu puteri discreţionare, numită Barnevernet, are toată dreptatea de pe lumea aceasta. Dar a lua o decizie sau a da o sentinţă înainte de a exista o judecată echitabilă, în care părinţii să aibă posibilitatea de a se apăra, şi, mai ales, ideea că există pe lume o instituţie ce poate acţiona fără să dea socoteală nimănui – acestea sunt, deja, de domeniul romanului „1984” al lui George Orwell. Totul se petrece în plină democraţie europeană, în secolul XXI, într-una dintre cele mai sigure şi prospere ţări de pe bătrânul continent, nu în vreo ţară africană, condusă dictatorial! Din păcate, cazul familiei Bodnariu nici măcar nu este unul izolat, mii de alte familii, de-a lungul timpului, reclamând aceleaşi abuzuri (unul dintre cele mai recente este cazul familiei Dumitru şi Mihaela Nan, originari din Maramureş).
Continuarea pe doxologia.ro.
