Avem nevoie de minuni pentru a crede? Venirea Luminii Sfinte la Ierusalim şi scepticii de serviciu

Cuvinte duhovnicești Iunie 12, 2016

De curând, m-am întors dintr-un pelerinaj în Ţara Sfântă, unde am fost cu un grup numeros şi eterogen – 60 de persoane care au trăit însă totul într-un duh. Aş avea multe de spus despre folosul acestui pelerinaj, dar acum m-aş opri puţin asupra unei teme care a fost ca o constantă în dialogurile cu tovarăşii mei de călătorie, anume despre legătura dintre credinţă şi minuni. Totul a plecat de la provocarea cuiva, care m-a rugat să citesc o serie de texte polemice, postate recent pe internet, cu privire la venirea Sfintei Lumini de Înviere, la Sfântul Mormânt.

Înţeleg că există o reţinere vizavi de crescânda mediatizare a acestui fenomen inexplicabil pentru mulţi, că nu trebuie să fluturăm această minune ca pe un temei al credinţei noastre ortodoxe. Împărtăşesc, de asemenea, şi îngrijorările celor ce consideră că acest transport al unor candele aprinse de la Lumina Sfântă din Ierusalim în ţară, cu avionul, apoi cu alte mijloace, ar putea deveni un soi de „tradiţie obligatorie”. Ar fi trist să existe, astfel, o „presiune” asupra celor ce nu au posibilitatea, fizic vorbind, de a primi această binecuvântare şi care aprind lumânarea, în noaptea de Înviere, de la candela de pe Sfânta Masă, înainte de a adresa credincioşilor chemarea: „Veniţi de primiţi lumină!”. În plus, sunt cu totul de acord că vorbim prea mult despre minuni, în genere, că este în creştere numărul celor ce caută un creştinism fără Cruce. A căuta miracolul cu orice preţ şi rezolvările magice la orice problemă, dar a fi cu totul nepăsător faţă de minunea de la fiecare Sfântă Liturghie, aceea a prefacerii darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi în Sângele Domnului, de care nu te străduieşti să te apropii nici măcar în posturile de peste an – iată o rătăcire ce trebuie ferm şi permanent taxată de către slujitorii Bisericii.

Ceea ce m-a durut a fost să constat cum polemica a radicalizat discursurile şi s-a ajuns până acolo încât să se conteste faptul că Lumina vine în chip minunat, vehiculându-se ideea că ea ar fi luată, de fapt, dintr-o candelă din Sfântul Mormânt, asupra căreia s-ar fi rostit, anterior, o rugăciune de binecuvântare. S-au invocat tot felul de argumente în sprijinul acestei poziţii, cum ar fi faptul că nu există menţiuni despre această Lumină Sfântă în slujba Învierii sau în scrierile Sfinţilor Părinţi, că mărturiile istorice ale unor pelerini ar fi răstălmăcite, că totul ar fi o „invenţie grecească” etc. Am profitat de faptul că vineri, 20 mai 2016, împreună cu tot grupul de pelerini, am fost primit într-o audienţă chiar de Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului şi l-am rugat să ne vorbească pe această temă. I s-a luminat chipul când a început să vorbească despre Lumina Sfântă, întărind cele pe care le ştiam deja, dar a făcut-o cu multă decenţă, accentuând chiar faptul că sunt unii care îşi fixează atenţia pe venirea Luminii sau a„focului ceresc”, uitând că mai importantă este Sfânta Liturghie care urmează după acest moment emoţionant.

Continuarea pe doxologia.ro.