Sunt încă sub impresia puternică a masacrului de la Nisa din seara zilei de joi, 14 iulie, şi nu pot să nu-mi exprim şi pe această cale toată compasiunea pentru victime şi pentru familiile lor. De fiecare dată când aflu despre astfel de atacuri premeditate, în care mor oameni nevinovaţi, mă cutremur. Nu pot să nu mă gândesc la ce înălţime spirituală este chemat omul de către Dumnezeu, la ce grad de iubire desăvârşită, şi nu pot să nu constat, cu multă durere, cât de jos, în ce iad alege să se coboare uneori.
Sunt încă sub impresia puternică a masacrului de la Nisa din seara zilei de joi, 14 iulie, şi nu pot să nu-mi exprim şi pe această cale toată compasiunea pentru victime şi pentru familiile lor. De fiecare dată când aflu despre astfel de atacuri premeditate, în care mor oameni nevinovaţi, mă cutremur. Nu pot să nu mă gândesc la ce înălţime spirituală este chemat omul de către Dumnezeu, la ce grad de iubire desăvârşită, şi nu pot să nu constat, cu multă durere, cât de jos, în ce iad alege să se coboare uneori. Cineva mai puţin informat pe astfel de subiecte m-a întrebat ce-i îndeamnă pe terorişti să comită aceste atrocităţi. I-am explicat că nici nu are importanţă motivul oficial invocat, important e că mor oameni nevinovaţi. Şi chiar de ar fi avut cineva dintre civili vreo vină, să presupunem prin absurd, ce poate îndreptăţi pe un om să ucidă un alt om? Ce argumente pot justifica, oriunde pe faţa acestui pământ, teroarea, violenţa, cruzimea? Sigur că se găsesc întotdeauna unii să dea de înţeles că şi teroriştii au motivele lor, că francezii, ca popor, primesc nota de plată pentru multele crime comise de-a lungul istoriei sau chiar în zilele noastre. Dar nu cred că trebuie să coborâm discuţia la nivelul unor astfel de consideraţii. Pentru că e uşor să-ţi dai cu părerea, atâta vreme cât pe tine nu te doare nimic. Dar când cineva dintre cei dragi s-ar afla între victime, ai mai fi la fel de detaşat? Cu ce te-ar mângâia să ştii că or fi având şi teroriştii "dreptatea" lor (care?!), când ţii în braţe trupul neînsufleţit al unei rude?
Dincolo de solidaritate, compasiune sau rugăciune, având în vedere că actele teroriste se tot înmulţesc în Europa, e nevoie să ne gândim foarte serios ce se mai poate face ca, măcar de acum încolo, să se mai reducă probabilitatea unor astfel de tragedii. Nu putem lăsa această sarcină doar celor în drept sau celor care au obligaţia de a acţiona, cum ar fi serviciile de securitate ale statelor. E clar că sunt depăşite de situaţie, dovadă nenorocirile din ultimii ani. E nevoie să identificăm, la rece, cât mai multe dintre cauzele şi dintre factorii favorizanţi ai acestor tragedii. Am convingerea că există destui oamenii capabili să facă astfel de analize, numai să fie ascultaţi de cei ce au putere de decizie. S-a şi scris foarte mult şi chiar foarte bine pe tema asta, încât numai tâmpiţii sau năimiţii ar mai putea afirma că n-au habar despre fenomenul terorismului în Europa începutului de secol XXI. Că a apărut din senin şi că nu poate fi eradicat.
Continuarea pe doxologia.ro.
