Frați ai mei iubiți,
Întâlnirea pe care o voi avea cu fiecare din voi în acest sfârșit de an și început de an 2017 este pentru mine, momentul pentru care merită să trăiesc. „Se aprinde foc” în mine pentru că ne întâlnim; eu pentru dumneavoastră sunt preot și slujitor, iar dumneavoastră − persoane care faceți parte din parohia și inima mea.
Bucurați-ne cu prezența voastră și deschideți ușa lui Hristos!
Eu, Îl aduc pe Hristos în casa voastră; sau, mai degrabă, Hristos Domnul mă aduce pe mine în casa voastră. De aceea, dragii mei prieteni, să căutați cu toată dragostea voastră să nu lipsiți de la întâlnirea cu El. Cu adevărat suntem în ajun și multe trebi au ajuns să vă copleșească, dar bucurați-ne cu prezența voastră și deschideți ușa și inima nu mie, ci micuțului Împărat care se ascunde în adâncul slujirii mele și în adâncul inimii voastre și dorește cu toată discreția și smerenia să-L vedeți, să-L auziți. Domnul nu vrea să iasă zgomotos în față sau să se arate cu degetul pe Sine, ci atent, mic, liber, iubitor vrea să vă arate că micimea Lui nu înseamnă absență, ci prezență. Să nu vă smintiți că Dumnezeu nu sare în apărarea omului nedreptățit, a săracului, a bolnavului pe patul de moarte și a întristatului ca un om turbat, ci așteaptă și caută ca inima omului să i se deschidă și așa să-L primească.
Frații mei preaiubiți, aș dori de la voi doar bucuria de a ne întâlni și să purtați în mintea voastră gândul că nu sunteți părăsiți, iar Dumnezeu este dragoste și lumină.
Şi noi preoții ne pregătim pentru întâlnirea cu frățiile voastre în ajunul cereștilor sărbători ce urmează. Şi nu este ușoară această pregătire; îngăduiți-mi această mărturisire pentru voi.
Marile sărbători ale Ortodoxiei au fost de la începuturi pregătite de ajunări, adică de o perioadă de post sau abținere de la tot ce poftește omul. Sărbătorile sunt mai bine înțelese și simțite atunci când fiecare suflet se oprește pe sine de la tot ceea ce ar putea fi mai important decât Nașterea sau Învierea Domnului. Și, nu de puține ori, nevoile noastre omenești au prevalat în importanță, rănindu-ne și uitând de unde venim și unde mergem. Sărbătorile (sau să le definim mai bine, descoperirile lui Hristos pe pământ) au ajuns să fie umbrite de om. De când Hristos a venit pe pământ și mai ales după ce S-a înălțat, cuvântul Lui a rămas un argument pentru postirea și ajunarea înainte de marile praznice: Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile (Marcu cap. 2, 19-20).
În această perioadă Biserica ne îndeamnă să intrăm în ajun, cu gândul ca fiecare din noi să se întâlnească cu Pruncul/Mirele, pentru că Hristos ne-a numit prietenii mirelui. Întâlnirea cu Dumnezeu a generat tot timpul o anumită îngrijorare din partea omului căutător de Dumnezeu, din acest motiv nu este o întâlnire teoretică, ci o întâlnire care luminează, și de-a lungul timpului postul, ajunul, marile sărbători în Duh, întemeiate prin prezența lui Hristos în lume au lăsat o bucurie și o atmosferă de ceresc în lume. Și acest ceresc îl trăim și azi, fiecare încearcă să se prindă de acest „ceresc” pentru ca, în aceste minunate clipe de praznic, să fie dimpreună cu familia în jurul micuțui Hristos născut sau dumnezeiascului Hristos răstignit.
Îngăduiți-mi să mărturisesc că pentru mine este dureros când observ că oamenii, mai mulți sau mai puțini, nu mai doresc sa-L cunoască pe Pruncul/Mirele Hristos. Chiar încearcă (iertați-mi expresia!) să confiște marile praznice pentru a transforma întâlnirea cu Omul (Dumnezeu) într-oîntre-vedere cu omul apropiat. Iar cerescul ajunge să fie des-tăinuit, lipsit de taină prin trecătoare clipe de silire pământească... și așa săturându-se, omul să creadă că trăiește cerul, dar el se bucură de micimea lui.
Vă rugăm să ne primiți în scurta noastră vizită fără nici o obligație morală sau materială și să îngăduiți să binecuvântăm casa în care locuiți!
Bunii mei prieteni, tradiția de secole a poporului nostru a fost marcată de emoționantele întâlniri, la casele lor, cu slujitorii altarelor cerești – preoții, mănuitorii și văzătorii neînfricați al cerescului din cuvintele slujbelor ce străbat secole de istorie vie. Ajunul este asociat cu binecuvântarea cerească a preoților vizitatori prin casele oamenilor, în răsunet de cuvânt colindător sau cuvânt stropit cu apă vie. Mulți nu mai consideră necesară întâlnirea cu preotul, încadrându-o în stereotipii... Acest fenomen care astăzi se conturează pe ceva omenesc și steril este durerea noastră. Preotul este omul, tatăl, soțul, creștinul care în slujirea lui se roagă (nu de puține ori) în taină, și uneori cu lacrimi, pentru ca toți cei încredințați lui, să fiți binecuvântați și consolați în fuga acestei lumi.
Cu acest gând aș dori să rămân și voi trece în revistă și câteva recomandări:
1. Toți cei care nu ne cunosc, având o șederere sezonieră sau periodică, cât și cei care sunteți apropiați de parohia noastră, vă rugăm să ne primiți în scurta noastră vizită fără nici o obligație morală, materială sau emoțională și să îngăduiți să binecuvântăm casa în care locuiți;
2. Să nu vă încărcați inima cu gândul că o vizită a unui preot trebuie să fie onorată sau „răsplătită” cu bani. Vă rog din inimă nu considerați sub nicio formă că binecuvântarea are vreo condiționare, pentru noi este o și mai mare binecuvântare pentru că veți dori să ne cunoaștem;
3. În acest an, vom aloca un răstimp de câteva minute pentru fiecare vizită pentru a vă cunoaște mai bine, astfel că vom începe binecuvântarea de ajun în acest post pe 20 decembrie, începând cu ora 15.00, iar în ajunul Botezului Domnului pe 2 ianuarie, începând cu ora 16.00.
4. Atunci când venim la dumneavoastră, vă rugăm să ascultați rugăciunea pe care o punem în fața d-voastră și să putem ulterior vorbi și să nu vă îngrijiți ca să ne oferiți un ban sau altceva, ci să fiți cu noi în rugăciune și dialog fără să vă îngrijorați de ceva. Pentru noi este mai important să dialogăm, decât să vă îngrijorați cu ce să ne recompensați. Din experiența noastră, creștinii pentru a nu uita să „cinstească” preotul, chiar în timpul rugăciunii cântate sau dialogului caută să nu uite de dar. Scopul acestei întâlniri este bucuria acestei mari binecuvântări cerești și nu grija omenească.
5. În acest an, preotul va fi însoțit de un tânăr care va colecta informații legate de familia dumneavoastră, aceste informații sunt necesare pentru a face o statistică a familiilor din parohia noastră, foarte importantă pentru noi, astfel că vă rog să nu vă simțiți stânjeniți.
Deși nu este o recomandare, dar cu această ocazie vă mulțumim, unora dintre d-voastră care ne întâmpinați cu evlavie: o lumânare aprinsă și rugăciune. Vă facem plecăciune pentru aceasta.
Cu gând drag și bucuria de a ne avea în parohie, să ne vedem în casele d-voastră și în Biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Talpalari!
Preot Vladislav Nedelcu
