Cuvinte duhovnicești

„Rezumând, am putea spune că trei sunt cheile care deschid ușa adâncului inimii: cercetarea învățăturii Evangheliei, chemarea Numelui Domnului și Sfânta Împărtășanie. Aceste trei descătușează energia ferecată în adâncul inimii.” Arhim. Zaharia Zaharou

„Stresul este lipsa încrederii depline în Domnul. Și grijile lumești intră în aceeași categorie. Dacă te superi pe cineva este ca și cum i-ai spune lui Dumnezeu că nu a făcut lucrurile așa cum ar trebui să fie, cum ai dori tu să fie. De aceea nu sunt deloc îngrijorată, deși se petrec atâtea nenorociri în jurul nostru.” Maica Gavrilia

„Boala poate fi înfruntată atunci când cineva are pace în suflet.”

„Când omul este disprețuit, atunci este liber, omul poate trăi liniștit. Însă când este considerat  important, atunci este judecat aspru de ceilalți oameni și chiar el este atent să nu-și piardă bunul nume pe care îl are înaintea tuturor – așa, nu este liber.”

„Trebuie să cinstim libertatea celuilalt. Tot ce se săvârșește cu de-a sila nu rezistă nici în timp, nici în veșnicie.”

„Când simțim o ispită, fiind disprețuiți de oameni sau atacați pe nedrept, atunci inima se amărăște din pricina acestei nedreptăți și-și face fel de fel de gânduri care-i tulbură întreaga viață, iar rugăciunea se oprește de îndată. Metoda de tămăduire a unei astfel de amărăciuni este să-l lăsăm deoparte pe fratele ce ne-a nedreptățit și să deschidem dialog cu Dumnezeu – să spunem: „Dumnezeul meu, eu sunt de vină, căci nu sunt vrednic de iubirea oamenilor”. Atunci vin pocăința și plânsul, iar acestea tămăduiesc starea psihologică negativă, preschimbând-o într-una duhovnicească. Vedem aceasta în viața lui Hristos. Apostolul Petru voia să-L împedice pe Hristos să pășească spre Cruce, dar El avea fața ațintită către Ierusalim, către Golgota. Cei ce-L răstigneau urlau, dar El avea mintea îndreptată către voia lui Dumnezeu și se ruga Tatălui. Nu a deschis dialog cu oamenii, ci cu Dumnezeu. Astfel ne putem tămădui și noi – aceasta este un fel de luptă cu Dumnzeu”.

„La începătorii în viața duhovnicească se întâmplă următoarele: dintr-un cuvânt pe care-l spun sau dintr-un păcat săvârșit, se tulbură mult. Ar trebui să nu dăm mare atenție acestor mici căderi de zi cu zi, ca să câștigăm alte lucruri. E mai bine să fim mai jos dar cu pace, decât sus cu tulburare.” Cuviosul Sofronie Saharov

„Este nevoie de mulți ani de spovedanie ca să găsesc în calea nevoinței mele mărturisirea din inmă pe care o doresc. În nouăzeci și nouă la sută dintre situațiile în care cineva îmi spune că vrea să se spovedească, înțelege: „Vreau să vă spun durerea mea, problema mea, nemulțumirea mea, greutățile mele, bolile mele”, vine altul și spune: Am bârfit, dar mi-am dat seama”, dar asta este spovedanie? NU! Așa nu putem să înaintăm. A mă spovedi înseamnă a-mi mărturisi răspunderea și a mă hotărî să mă pocăiesc: Părinte, iertați-mă că am greșit înaintea voastră  și înaintea lui Dumnezeu, vă spun și vă asigur că-mi voi păzi cuvântul”.

„Un ajutor mai bun decât rugăciunea lui Iisus nu vei găsi în toată viața ta, fiindcă rugăciunea este chemarea și folosirea numelui lui Iisus, Care îți dă energia, lucrarea Lui. Deci, tu când pomenești numele Lui Iisus, Îl folosești pe Iisus ca pe propriul tău organ.” Arhim. Emilianos Simonopetritul