În oraș, în zorii zilei de duminică, este aproape liniște. Zic aproape pentru că mașinile încă mai trec pe drumurile prăfuite, tramvaiele încă se mai aud și, pe ici pe colo, câte-un om grăbit se mai ivește pe la colțuri. Unde o fi românul, în zorii zilei de duminică?
În centrul Iaşiului, între librăria Junimea și anticul cinema Victoria, se aud voci puternice de tineri. Mă apropii și ascult mai bine: cântec de strană! Tineri! Mă uit împrejur și dau cu ochii de o biserică înaltă, stând mândră printre blocurile orașului, privind spre Piața Unirii. Intrând, răsuflu uşurată. Aici erați, oameni buni! Biserica e plină de suflete creștine, care nu se grăbesc, ci cântă din toate puterile, ca și cum ar vrea să învingă solitudinea orașului.
Poposind un pic mai mult, m-a cuprins o stare de liniște și o curiozitate crescândă. În secolul nostru, al vitezei și al antihristului, cum de mai dă lumea pe la biserică, de nu poți să înaintezi în naos de atâta suflet credincios? Și, mai presus de toate, de ce aici, de ce la Talpalari?
„Vin la Talpalari pentru că aici simt că Îl întâlnesc pe Dumnezeu prin tinerii care iau parte la rugăciune; și pentru că aici îl văd pe părintele duhovnic slujind cu mare credință Tatălui Ceresc. De aici plec încărcată și zglobie ca o gărgăriță în toiul primăverii e un izvor de viață biserica Talpalari. Aici învăț să trăiesc ca un tânăr adevărat. Aici simt că sunt în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. ” Andreea Carp, 20 de ani
„Vin la Talpalari deoarece aici găsesc liniștea sufletească de care am atâta nevoie. Mă încurajează faptul că foarte mulți tineri vin la această Sfântă Biserică. Vin aici deoarece vreau să evadez pentru câteva ore din vremelnicia care mă înconjoară și să vin să vorbesc cu Dumnezeu. Aici găsesc pacea sufletească de care am atâta nevoie. ” Ioana Schipor, 23 de ani
„Vin la Talpalari pentru că părintele Constantin îmi amintește de părintele meu duhovnic din București, de dragostea lui. De asemenea, pot să spun că trăiesc aici ceea ce citesc în cărțile maicii Siluana, îmi amintește de Sfântul Siluan Athonitul și de dragostea vie a acestuia față de Dumnezeu. Pot să spun că simt lucrul ăsta când particip la Sfânta Liturghie aici, mai ales la liturghiile de noapte. Predicile părintelui Constantin îmi fac poftă, cum spunea maica Siluana, să-mi aprind și eu lampa credinței și a trăirii și să nu o mai sting .” Cristina Adabu, 21 de ani.
„Eu mi-am căutat locul de întâlnire cu Dumnezeu și aici l-am găsit, la Talpalari. Nu mi se pare distanță mare de la Pașcani la Iași pentru a găsi punctul ăsta. ” Ioan Lupașcu, 52 de ani
„Am venit la această biserică acum 7 ani. L-am auzit pe părintele Constantin spunând cuvântul lui Dumnezeu așa cum trebuie. Și copiii mei tot aici vin, sunt copii mari, am fetița de 33 de ani, cea mică de 28 și ne-a plăcut să rămânem aici. Plus că am întâlnit-o pe maica Siluana și mi-a plăcut extraordinar de mult de ea, de felul în care vorbește de cuvântul lui Dumnezeu și aici s-au organizat foarte multe seri în care au avut loc cateheze și de atunci toată familia venim aici .” Aneta Ciocârlău, 62 de ani
„As putea să folosesc și cuvintele tatălui meu care a dat Dumnezeu și a ajuns aici anul trecut de Cuvioasa Parascheva: «Există un duh bun, o liniște, o pace, o comuniune.» Am găsit ceea ce mai rar găsești în alte locuri. ” Nicoleta Şpac, 40 de ani
Teodora DRIȘCU
Articol publicat în nr. 1, anul 2 al revistei parohiale Vino și vezi
