În istorie, civilizaţiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile apelor, apa fiind mai importantă chiar decât mâncarea: un om poate supravieţui fără să mănânce aproximativ o lună, dar fără apă doar o săptămână. Apă deţine însuşiri nebănuite pe care nu le manifestă nicio altă substanţă, fiind considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând creştinismul, iudaismul, hinduismul, islamul şi şintoismul. În trecut, fetele tinere vara se spălau cu rouă de pe ierburi, iar pe timp de iarnă beau apă dezgheţată, pentru păstrarea frumuseţii. În basmele populare, eroul omorât era readus la viaţă prin turnare de „apă vie” şi „apă moartă”. O vorba veche românească spune că cel mai bine e să trăieşti acolo unde ai băut apă prima dată.
Fulgii de zăpadă și spiritualitatea oamenilor
Ştiinţific s-a demonstrat că apa din interiorul celulelor corpului are un grad superior de ordonare, semănând mai mult cu gheaţa decât cu apa lichidă. Studiile privitoare la apă au fost făcute asupra modului de cristalizare a acesteia şi a factorilor ce pot influenţa acest proces, fiind bine cunoscut faptul că în natură nu se pot găsi doi fulgi de zăpadă identici.
Molecula de apă (H2O) este alcătuită din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen legaţi chimic. În molecula izolată de apă, centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu cel al sarcinilor negative, molecula de apă având un pol pozitiv şi unul negativ, deci se comportă ca un dipol electric permanent. În aceste condiţii, moleculele se atrag la extremităţile încărcate cu sarcini electrice de semn opus, formând asociaţii moleculare (structura supramoleculară) prezente în gheaţă şi în apă lichidă, permiţând explicarea proprietăţilor neobişnuite ale apei. La temperaturi mai mici de 0ºC, apa pură trece în stare solidă sub formă de gheaţă cu structura tipică de cristale hexagonale. Apa dezgheţată este considerată apă suprastructurata (nu şi la microunde).
Unul dintre primii cercetători ce au studiat modul de cristalizare a apei a fost românul Henri Coandă (1886-1972). Cercetările sale au avut drept scop studierea modului de cristalizare a fulgilor de zăpadă. El a concluzionat că forma de cristalizare a fulgilor de nea diferă de la o regiune la alta şi că forma lor este cu atât mai complexă şi mai frumoasă cu cât zona în care au fost produşi este una cu un grad foarte ridicat de spiritualitate al oamenilor. Cercetările au fost continuate în România de Dan Olaru Mirahorian, discipolul lui Coandă.
Nu ofensaţi apa, îşi aminteşte fiecare cuvânt pe care-l rostiţi !
Printre primii cercetători care au introdus conceptul de memorie a apei în atenţia lumii ştiinţifice şi a publicului a fost imunologul şi homeopatul francez Jacques Benveniste. Rezultatele experimentelor sale, publicate în revista Nature în anul 1988, evidenţiau capacitatea apei de a reţine caracterul alergen al unei substanţe cu care a fost pusă în contact, chiar şi după multiple diluţii succesive ale apei, până la puritatea originară. Numeroşi oameni de ştiinţă au continuat cercetările lui Benveniste, printre care virusologul Luc Montagnier (colaureat al premiului Nobel pentru descoperirea HIV) şi Alex Tournier, directorul Institutului de Cercetare în Homeopatie din Londra.
Stanislav Zenin de la Institutul de Biomedicină al Academiei de Ştiinţe din Rusia şi-a susţinut în 2003 teza de doctorat cu subiectul memoriei apei pe baza studiului modificării conductivităţii electrice. Zenin a definit apa ca fiind o substanţă în starea de acceptare a informaţiei, având o suprastructură adecvată pentru stocarea de date şi a numit-o rezervor de informaţie biologică. El a făcut distincţia între memoria primară şi cea de lungă durata a apei. Memoria primară devine detectabilă după un singur impact cu informaţia şi corespunde unei modificări reversibile în suprastructura apei. Memoria de lungă corespunde unei transformări complete a suprastructurii şi este rezultatul unei influenţe îndelungate a informaţiei. Zenin a concluzionat că orice persoană are capacitatea de a influenţa apa de la distanţă, determinând-o să-şi modifice suprastructura în conformitate cu informaţiile primite; „nu ofensaţi apa, îşi aminteşte fiecare cuvânt pe care-l rostiţi”.
Apa sfințită capătă o structură chimică mai armonioasă
Cercetătorul ale cărui rezultate sunt în prezent cel mai bine cunoscute de publicul larg este profesorul japonez Masaru Emoto de la Universitatea din Yokohama. În timpul călătoriei sale în USA din 1989 a avut ocazia de a face cunoştinţă cu cercetătorul Lee H. Lorenzen care i-a prezentat fotografii ale unor mostre de apă obţinute cu ajutorul unui microscop electronic criogenic. Ulterior Emoto a întreprins studii privind structura apei supuse la diverse tipuri de informaţii energetice pozitive sau negative, cum ar fi vorbe, cuvinte scrise, tipuri de muzică, imagini, forme de rugăciune, şi, observând procesul de cristalizare a moleculelor de apă sub diverse forme mai mult sau mai puţin armonioase, Emoto a concluzionat că apa are memorie şi că se modelează după amprenta energetică, pozitivă sau negativă, a persoanelor, vorbelor, stărilor şi sentimentelor cu care intră în contact sau care sunt direcţionate către ea. Rezultatele au arătat că după rugăciune apa a căpătat o nouă structurare, mai armonioasă (în imagine în stânga apă de robinet, în dreapta apă sfinţită în biserică).
Alt tip de experienţe a urmărit modul de transmitere a informaţiei în apă, prin contactul cu o apă deja structurată. Apă încărcată prin rugăciune a fost deversată în lac, după care la un interval de timp a fost preluată o nouă proba din apă lacului; s-a dovedit că apa din lac s-a structurat prin rezonanţă. Un alt experiment a vizat testarea modului de influenţă a structurării apei asupra gradului de poluare, fiind realizat pe un lac unde o anumită specie de alge prolifera necontrolat şi producea un miros insuportabil în zonele limitrofe. Experimentul a constat într-o rugăciune colectivă pe malul lacului, făcută de un grup numeros de oameni. Rezultatul a fost că fenomenul de proliferare necontrolată a dispărut şi lacul nu a mai fost afectat de eutrofizare.
Emoto şi-a publicat rezultatele în cartea Mesajele ascunse din apă, fiind pusă în evidenţă capacitatea apei de a prelua, stoca şi transmite un anumit tip de informaţie. Conform cercetătorului japonez, ar trebui să mulţumim pentru mâncarea pe care o mâncăm, să înăbuşim emoţiile şi gândurile negative (multe influenţate de mass-media) şi să ne rugăm mai des.
|
Fizicianul Angelina Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de aproximativ zece ani. A făcut numeroase experimente descoperind proprietăţile bacteriale unice ale apei după ce este binecuvântată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii. Studiul a mai observat un nou şi necunoscut efect al Cuvântului lui Dumnezeu, de transformare a structurii apei sfinţite, în special a densității ei optice în domeniul spectral ultra-violet. S-a dovedit că dacă se rosteşte rugăciunea domnească şi se face semnul crucii asupra apei, numărul de bacterii dăunătoare scade de şapte, zece, sute chiar mii de ori. Rugăciunea a fost spusă atât de către credincioşi cât şi de necredincioşi, iar numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a scăzut faţă de mostrele de referinţă. Cercetătorii ruşi au mai dovedit efectul benefic al rugăciunii şi al semnului crucii asupra persoanelor. S-a mai constatat că dacă semnul crucii este făcut neîngrijit şi fără să atingă centrul frunţii, centrul plexului solar şi umerii, rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe sau chiar absente. |
Daniela Ivanov
Articol publicat în nr. 1, anul 1 al revistei parohiale Vino și vezi
