Mi se pare o adevărată provocare să crești frumos un copil în zilele acestea iar deja la doi, trei sau patru copii, din punctul meu de vedere, părinții merită o medalie. Eu am doar doi copii (de doi și patru ani), iar părinții și rudele locuiesc în alte orașe așa că pot spune cu mâna pe inimă că bunicii sunt o adevărată comoară pentru familiile tinere. Ah, ce mi-aș fi dorit ca mama sau soacra mea să fi locuit mai aproape de noi, să fie copiii mei mai aproape de bunici.
Îmi amintesc cu drag de copilăria mea, când în vacanțele de vară mergeam și stăteam cu săptămânile la bunici. Era alt Univers acolo, nu aveam jucării, dar nici nu știam ce era plictiseala. În schimb, îmi plăcea să-mi ajut bunicii la treburi: să aduc vaca de pe imaș, să hrănesc puii, să schimb apa la câine, să culeg legume de prin grădină. Și truda bunicii când ne pregăteam de Paște, pregătirea pentru slujba Învierii și sunetul clopotului de la biserica de pe deal… De vis! De asemenea, bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, m-a învățat rugăciunea „Îngerașul meu”, iar acum copiii mei știu și ei rugăciunea aceasta, care cred că este una din cele mai frumoase amintiri pe care puteam să le „moștenesc” din copilărie și care, vreau să cred, va cântări mult la Judecata de Apoi a bunicului meu.
Îmi pare rău că nu toți copiii au ocazia să se bucure de o așa copilărie ca a mea. Acum, în vacanțele de vară, părinții care locuiesc la orașe caută grădinițe de vară și bone, lăsând uneori uitării bunicii singuri care merită să se implice în educația nepoților. Bunicii, trecând prin multe încercări în viața lor, ajung să își iubească nepoții altfel decât părinții, vin în completarea iubirii părintești, copilul fiind cel mai câștigat în această ecuație. Chipul blând al bunicii și înțelepciunea bunicului ar trebui să fie cât mai prezente în viața nepoților. Dar știu, sunt realistă, nu este tot timpul posibil. Uneori bunicii mor prea repede, alteori sunt prea mulți kilometri distanță între cei bătrâni și cei tineri. Tocmai de aceea trebuie profitat de fiecare moment, fiecare întâlnire, căci timpul se scurge prea repede. Și noi, părinții, nu trebuie să îi uităm pe bătrânii noștri, ci să le arătăm cât putem de des cât de importanți sunt ei pentru noi.
Dragi bunici, nu așteptați să fiți invitați în viața nepoților. Uneori, nouă, părinților, ne este teamă să nu vă deranjăm, vrem să vă lăsăm să vă odihniți căci cei mici pot fi de multe ori solicitanți. Dacă vă doriți să faceți parte mai mult din viața nepoților, insistați, exprimați-vă dorința în fața copiilor voștri. De multe ori avem impresia că cei de lângă noi știu ce vrem, dar ne înșelăm. Dar chiar și dacă, fizic, nu vă simțiți în stare să alergați după cei mici, atunci puteți interveni în alt fel: povestiți evenimente frumoase din viața voastră (la mine, discuțiile acestea cu bunicii mei erau cele mai facinante), citiți-le poveștile lor favorite sau gătiți împreună mâncarea preferată. Toate acestea sunt mult mai minunate decât să lăsăm copilul în fața unei tablete sau a televizorului pentru că nu avem timp să ducem la capăt toate sarcinile pe care le avem noi, părinții.
Dragi părinți, știu că este tare greu să jonglezi între serviciu, ieșirile în parc, curățenie, mâncare, concedii de boală pentru copii, ateliere de pictură și multe altele. De multe ori ne simțim copleșiți, epuizați după tot acest maraton. Însă bunicii pot fi de un real ajutor în multe situații din acestea, căci de cele mai multe ori, mai bine apelăm la ajutorul unui bunic decât la ajutorul unei bone. Îndrăzniți să apelați la ei! Bunicilor le va face plăcere să se simtă utili și să se implice în educația celor mici. Un pic de comunicare și de răbdare din partea ambelor părți pot face din relația bunici-părinți-nepoți un sprijin atât pentru familia extinsă, cât și pentru familia simplă. Și dacă această apropiere ar fi posibilă, atunci și distanța aceasta dintre generații s-ar mai estompa. Cu toții avem de învățat: cei tineri din înțelepciunea și experiența de viață a celor mai în vârstă, iar cei bătrâni din entuziasmul tinerilor.
Andra CANȚÎR
Articol publicat în nr. 2, anul 2 al revistei parohiale Vino și vezi
