Magia... Crăciunului?

Revista parohiei Decembrie 27, 2019

Iulian Rusu

Dintr-un punct de vedere, știința din zilele noastre tinde să revină la originile sale, devenind din ce în ce mai... magică. După cum știm, astrologia s-a transformat în astronomie, iar alchimia, în chimie. Există, de asemenea, voci care susțin că până și religia antică egipteană este mai bine legată de științele naturii și ale universului decât de amestecul eterogen de practici dubioase de vrăjitorie cunoscute astăzi. Pe de altă parte, imaginea omului de știință ca persoană capabilă să facă minuni cu o teorie de neînțeles s-a dezvoltat încă de când Arthur Eddington a observat, în celebra sa expediție din 1919, că poziția stelelor se schimbă în timpul unei eclipse solare, potrivit teoriei relativității a lui Einstein. Într-adevăr, orice tehnologie suficient de avansată nu se distinge de magie pentru o persoană ignorantă și lucrurile sunt împinse peste limite în zilele noastre. Un exemplu recent este dat de două echipe de cercetători din Regatul Unit care au conceput o modalitate de a face obiectele invizibile, această magie bazându-se pe două dintre cele mai mari teorii în fizică: teoria generală a relativității a lui Einstein și electromagnetismul lui Maxwell. Aplicațiile militare sunt evidente.

Termenul „magic” are întotdeauna două semnificații principale. Primul sens se referă la forma primitivă a religiei, constând dintr-un ansamblu de practici superstițioase destinate să imprime fenomenelor un mod miraculos de desfășurare, împotriva legilor naturii, și să facă forțele supranaturale să acționeze în favoarea cuiva. Al doilea sens este cel de „fermecător, încântător, de basm”. Cred că Știința are ambele posibilități, în funcție de aplicații.

În urmă cu ani de zile am avut ocazia să călătoresc în jurul Mării Baltice, parcurgând Germania, Polonia, apoi Danemarca și Suedia. În timpul acestor vizite, am luat cunoștință despre existența unor orologii astronomice din această regiune construite undeva în jurul secolului al XIV-lea (a se vedea imaginea). Se pare că originea acestor „mașinării cosmice” se află în Orient, deoarece Muzeul Științei din Londra are un model al unui astfel de mecanism construit de Su Sung în China, în 1092. Cadranele lor complexe arată ora și data, fazele Lunii, poziția Lunii și a Soarelui în raport cu semnele zodiacale și calendarul sfinților. Pentru un spectator neavizat, ele par să ofere orice informație, mai puțin numerele câștigătoare la loterie! Sunt destul de sigur că aceste ceasuri au părut cel puțin magice în ochii locuitorilor orașelor atunci când le-au văzut funcționând la început. Legendele spun că astfel de ceasuri vor bate în fiecare secundă până la sfârșitul lumii și, în ciuda faptului că au fost depozitate timp îndelungat sau distruse în cel de-al doilea război mondial, acum sunt din nou în uz, datorită efortului comun al teologilor și al oamenilor de știință.  Un bun exemplu în care Știința întâlnește Teologia în mod magic (adică înțelept).

Mai mult, la prânz, ceasurile din Lund, în Suedia, și Gdansk, în Polonia, prezintă figurine mișcătoare din lemn care înfățișează Adorația celor trei magi care trec pe lângă Sfânta Maria și Iisus Hristos. Termenul Mag provine din latină, pe filieră greacă ‒ magos, și din limba persană veche ‒ maguš; el indică pe membrii tribului Magi din Media antică (regiune din Persia), care erau responsabili cu practicile religioase. Au devenit gardienii religiei sub trei imperii persane, iar cei trei „Înțelepți din Orient” din scena Închinarii la Prunc, din Biblie, sunt cei mai cunoscuți Magi. Marco Polo a scris că le-a văzut mormintele în ceea ce este astăzi districtul Saveh, din Teheran, Iran. Cei trei magi aveau cu siguranță noțiuni de astronomie, decizia de a călători urmând steaua pentru a-L găsi pe Cel Care S-a născut având atât motive religioase, cât și primitiv științifice, dovedind încă o dată confluența înțeleaptă dintre știință și teologie.

Știința zilelor noastre are, mai mult decât în trecut, multe ocazii de a fi utilizată în scopuri destructive decât constructive. Drept antidot la această tendință se cuvine să ne amintim mereu strigătul de uimire al psalmistului: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! Toate cu înțelepciune le-ai facut” (Psalmul 104, 24). Sofia ‒ Înțelepciunea lui Dumnezeu, este calea de ieșire din labirint, iar exemplul dat de cei trei magi este extrem de grăitor, cel puțin în această perioadă a Postului Crăciunului.

* Iulian Rusu este Șef de lucrări la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași și este enoriaș al Parohiei Talpalari

Articol publicat în nr. 7, anul 5 al revistei parohiale Vino și vezi