La începutul lui ianuarie 2011 am vrut să mă las de școală deoarece, recunosc, nu prea mi-a plăcut să merg la școală.
Lipseam de la școală și munceam cu ziua. Între timp doamna dirigintă vorbea cu mine să nu mă las nici de școală, nici de muncă, pentru că în viață sunt de folos amândouă. În 2013 am terminat școala și, cu gândul că nu am unde să mă duc, am stat pe stradă, chiar dacă am muncit nu și-a făcut nimeni milă de mine. La muncă colegii, prietenii și ceilalți care mă cunoșteau se uitau la mine și treceau pe lângă mine fără să-mi zică o vorbă bună deși știau situația mea.
În timpul cât am stat pe stradă, nu am fost o persoană agresivă: să dau în cap sau să fur. Străbăteam orașul, așa flămând, să-mi găsesc de muncă. Mă gândeam la bunul Dumnezeu și mă rugam să mă ajute să trăiesc și să-mi trimită pe cineva să mă ajute cu mâncare și apă. Tot timpul mă rugam la Dumnezeu să fie alături de mine și să fiu sănătos, să mă păzească de rele. Așa am realizat că este o mare diferență între viața din centrul de plasament și viața din stradă.
În timp, am găsit de muncă în construcții și patronul m-a întrebat dacă am unde să dorm și ce să mânânc. Atunci el mi-a dat un loc unde să dorm, deși munceam dar nu aveam mâncare. Mi-a fost așa de greu până la primul salariu! Colegii de muncă îmi dădeau uneori de mâncare.
Am avut un coleg care știa o fundație care ajută persoanele fără adăpost și m-a întrebat dacă vreau să merg să mă ajute. Am fost cu Paul, colegul meu, și am fost primit în Fundația Emmaus. M-am bucurat mult de tot că am fost primit. I-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a dat un loc, al meu. Am învățat să muncesc mai bine, să devin responsabil. Am început să am încredere în mine, am făcut un curs de formare profesională în calculatoare și am început școala de șoferi pe care sper să o termin cu bine. Împreună cu cei de la Fundație am fost două săptămâni în Franța și urmează să plec în Elveția într-un stagiu de trei luni. Nu mă așteptam să plec în altă țară, dar așa am cunoscut alți oameni, chiar am învățat puțină franceză.
De când am intrat în centrul Emmaus mi s-a schimbat viața radical. Pentru mine Emmaus-ul înseamnă a doua familie. Această familie iubitoare – Emmaus – îți vrea numai binele, mă învață lucruri bune și cum să-mi construiesc o viață frumoasă.
Alexandru R.
Articol publicat în nr. 2, anul 2 al revistei parohiale Vino și vezi
