Părintele Florin Bucescu s-a născut în anul 1936, în Broscăuţii Noi – Storojineț – Bucovina de Nord (astăzi în Ucraina) în familia preotului Casian Bucescu și a preotesei Eufrosina, învățătoare, și a plecat la Domnul la 21 septembrie 2019. A avut o viață frumoasă, și cu bune, și cu rele, așa cum îi plăcea să spună, și a plecat în veșnicie mulțumit de tot ceea ce a realizat. Bucuria cea mai mare a fost aceea de a dărui celor din jur din harul cu care Domnul l-a înzestrat din plin, mai ales în calitate de dascăl și preot. A desfășurat, timp de șase decenii, o intensă activitate pe multiple planuri – didactic, artistic, științific, în toate acestea reușind – cu ajutorul lui Dumnezeu – să culeagă roade bogate. În cele ce urmează, voi încerca să punctez, succint, doar câteva dintre rezultatele remarcabile obținute în domeniul învățământului muzical, laic și bisericesc din Iași și din Moldova.
Ca profesor de muzică la renumitul Liceu Internat „Costache Negruzzi” din Iași a îndrumat zeci de generații de elevi, formându-i și culturalizându-i în domeniul muzical, cu talent și pricepere unice. Cei care „i-au trecut prin mână” îl pomenesc și astăzi, mulțumind și recunoscând că îndrăgesc muzica (mulți dintre ei au devenit adevărați melomani și mari iubitori de frumos, în general) datorită domnului profesor Bucescu. Cu o reală vocație pedagogică, știa ce și mai ales cum să predea elementele de teorie și istoria muzicii, pe care le prezenta cu măiestrie, iar apoi le aplica și fixa cu elevii săi printr-o practică muzicală asiduă. Aceasta se desfășura cu consecvență în cadrul formațiilor corale școlare, pe niveluri – de gimnaziu, de liceu – și prin participarea – obligatorie, dar cu stimulare pozitivă („nota 10 la Muzică”) – la concertele-lecție sau la cele din cadrul stagiunii, susținute de orchestra Filarmonicii „Moldova” din Iași.
Și eu îmi amintesc cu mare plăcere de întâlnirile din amfiteatrul liceului Negruzzi (pe care l-am absolvit în anul 1989), la repetițiile corului „mare”, al elevilor de liceu, unde de-abia așteptam să ne întâlnim cu colegi din clasele mai mari și să mai „scăpăm” de pe la unele ore mai puțin îndrăgite, cu profil tehnic, de la sfârșitul programului. Învățam cu ușurință, ca într-un joc, un repertoriu coral frumos și atrăgător, alcătuit din piese corale românești de compozitori consacrați și contemporani (Ion Vidu, Achim Stoia, Gavriil Musicescu, Constantin Constantinescu, Vasile Spătărelu ș.a.) pe care îl interpretam apoi pe scenă, fiind recompensați întotdeauna cu premii. Ne simțeam „artiști” și ne apropiam astfel de valorile artei corale românești și de „marea muzică” – ce ne intra, iremediabil, în suflet.
Urmând și calea tatălui său – vrednicul preot Casian Bucescu din ținuturile Rădăuților –, în anul 1990 profesorul Florin Bucescu (absolvent al Institutului Teologic de grad universitar din București, promoția 1957) a îmbrățișat și cariera eclesiastică, fiind hirotonisit mai întâi diacon și apoi preot (în 1996) și asumându-și această nobilă chemare cu multă răspundere, seriozitate și dragoste față de credincioșii din biserică. În același timp, a fost solicitat să predea, ca profesor de muzică psaltică, la Seminarul „Sf. Vasile cel Mare” înființat de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei, în 1995. Și aici, rezultatele obținute au fost deosebite, pe termen lung. Dintre absolvenții săi, mulți au urmat cariera didactică muzicală și/ sau preoțească, rămânând pasionați „pe viață” de „psaltichia” învățată în seminar și promovând-o fiecare în domeniul lui de activitate. Amintim doar câțiva dintre „ucenicii” săi, care i-au urmat, însuflețiți de aceeași pasiune debordantă pentru „muzichie”: Daniel Popa, Iulian Zaltariov, Mihai Ursache, Dragoș Herescu, Ciprian Atudorei, Ionuț Furtună, Paul Iușcă (din prima promoție a Seminarului – anul 2000); Adrian Sîrbu, Ionuț Merticaru (promoția 2001), Andrei Apreotesei, Adrian Florea, Ștefan Mihalcea și mulți alții.
Încă din perioada anilor ’70, Florin Bucescu a colaborat la Conservatorul de Muzică „George Enescu” (Universitatea de Arte din anul 1998), predând Paleografie muzicală, iar din 1995 a devenit titular pe postul de conferențiar universitar la disciplinele Folclor muzical, Muzică psaltică și Metodica predării Educației Muzicale. A inițiat și înființat specializarea „Muzică religioasă” în anul 1992, implicându-se cu dăruire atât în activitățile didactice, cât și de cercetare științifică. Pe acest plan, împreună cu câțiva colegi – profesori ai Academiei de Arte „George Enescu” – Gabriela Ocneanu, Melania Boțocan și rectorul Nicolae Gîscă, a fondat un Centru de Studii al Artelor Bizantine și o revistă de specialitate, „Byzantion” (în 1995, redenumită „Byzantion romanicon”, din 1997). Această inițiativă a condus la rezultate deosebite pe planul cercetării științifice, prin organizarea de simpozioane, la care au participat specialiști din centrele universitare din țară (Iași, București, Cluj, Brașov, Craiova) și publicarea de studii și articole pe tematici diverse, referitoare la muzica de tradiție bizantină. În activitatea de cercetare au fost implicați de la început și studenții de la specializarea Muzică religioasă, care au fost astfel stimulați să se inițieze în metodele de cercetare codicologice și de elaborare a articolelor științifice, publicând, sub coordonarea părintelui conferențiar Florin Bucescu, astfel de materiale, în revista menționată. Iată câțiva dintre absolvenții promoțiilor specializării Muzică religioasă: Carmen Calamaz, Mihaela Corduban, Mihaela Zăiceanu (promoția 1997), Simona Simiciuc Mara Forțu, Ilie Doboș (promoția 1999). Mai târziu, le-au urmat: Irina Zamfira Dănilă (2002), Daniel Popa, Mihai Ursache (absolvenți ai modulului de Muzică religioasă – 2005), Carmen Dura, Iulian Zaltariov, Georgiana Gafița (specializarea Muzică religioasă – 2008), Marin Osoianu, Valentina Daniliuc (2010), Alexandra Budu, Nechifor Hrestic, Adrian Marin (2011), Andrei Bejan, Theodora Buhnilă, Ionuț Poșușnicu (2012) ș.a.
La toate nivelurile la care a predat – gimnaziu, liceu, facultate – Florin Bucescu a fost MENTOR, a format o școală, s-a manifestat ca un adevărat DASCĂL, care nu și-a precupețit nici un efort pentru a transmite „ucenicilor” săi tainele artei sonore, fie ea muzică clasică universală, fie „psaltichie” de tradiție bizantină, fie cântec folcloric. Nu a fost singur în această misiune dăruită de Dumnezeu: i-a stat alături soția, doamna Maria Bucescu, profesoară de muzică, care l-a înțeles ca nimeni altcineva, l-a susținut și ajutat cu tot ce a putut, atât în munca de la catedră, cât mai ales în cea de cercetare. Toate studiile realizate de Florin Bucescu împreună cu bunul său coleg și prieten de-o viață – Viorel Bârleanu, au trecut prin mâna doamnei Mia, care le-a citit, corectat, transcris „pe curat” cu atenție și minuțiozitate. Același efort l-a depus doamna Maria când a copiat, caligrafic, miile de fonograme realizate de cei doi în urma culegerilor de teren și a nopților de nesomn când stăteau și transcriau de pe benzile de magnetofon „doinele” și cântecele interpreților-rapsozi din satele de pe tot cuprinsul Moldovei.
Aceste puține rânduri se doresc a fi un modest omagiu adus tatălui meu, dascălul și părintele nostru, Florin Bucescu – celui care ne-a dăruit o parte din sufletul său generos prin tot ceea ce ne-a învățat, dar mai ales prin modul său de a fi, simplu, modest și profund uman, fiind pentru noi, toți ucenicii săi – un exemplu de profesionalism, perseverență, pasiune, dăruire și dragoste de oameni.
Dumnezeu să-l odihnească de-a pururi în Lumina Sa!
Conf. univ. dr. Zamfira-Irina Dănilă-Bucescu (Universitatea Națională de Arte „George Enescu” – Iași)
Articol publicat în nr. 7, anul 5 al revistei parohiale Vino și vezi
