Nu se mai distingea clar sculptura, fusese lipită în multe locuri cu cositor, care a distrus în parte argintul din care e confecționată.
Încă de când am început să vin la Talpalari, îmi plăcea să ajung dimineața ca să aud toaca și clopotele, un sunet ca o chemare a lui Dumnezeuce îmi provoca aproape instantaneu un fior și un dor de veșnicie. Acum îmi dau seama cât de greu este și ce deprindere trebuie ca măcar să reproduci un sunet armonios acolo sus în clopotniță. Intrând în Biserică, putem observa icoane vechi, deosebite. Spre exemplu, icoanei mari a Maicii Domnului i-a fost restaurat acum câțiva ani suportul de lemn, redându-i strălucirea de altădată. De curând a fost găsită o Sfântă Cruce în clopotnița bisericii, din argint aurit, cu filigran. Sculptura de lemn, atent și evlavios meșteșugită, are pe o parte scena Răstignirii iar pe cealaltă imaginea Botezului. Crucea nu este datată, dar a fost estimată ca fiind lucrată în jurul anilor 1800. Nu se mai distingea clar sculptura, fusese lipită în multe locuri cu cositor, care a distrus în parte argintul din care e confecționată. Am aflat un meșter priceput care a restaurat Sfânta Cruce, a curățat lemnul, a reparat defectele, a argintat și apoi aurit suportul, restituindu-i frumusețea inițială. Acum este la mare cinste pe Sfânta Masă, iar Părintele o folosește pentru binecuvântare. Între timp, au fost descoperite alte două Sfinte Cruci din argint aurit, una fiind datată 1811, cealaltă având lemnul în mare parte distrus, dar având inscripții în limba slavonă, estimânduse a fi din anii 1600. Au fost trimise spre restaurare tot la meșterul nostru, domnul Valentin, care cu ajutorul unui sculptor și a unui bijutier vor contribui la această deosebită lucrare. Mai sunt și alte obiecte fie restaurate, un exemplu fiind o icoană a Sfântului Gheorghe foarte veche, cu scene din viața Sfântului pictate împrejurul icoanei centrale. În cadrul sfintelor slujbe, un loc deosebit îl ocupă tămâia. De mic am fost învățat că pot să aprind un cărbu-ne și să pun deasupra tămâie, dar aici am observat că există un meșteșug și de aprindere a tămâii. Când folosim cărbunele și aplicăm tămâia direct pe acesta, mirosul aromat nu persistă decât o perioadă scurtă de timp pentru că tămâia arde forțat și lasă un fum înecăcios. Noi utilizăm praful de cărbune tocmai pentru a prelungi bună mireasma unui singur bob de tămâie, cu atenție selectând tămâia specifică pentru vohodul mic sau pentru vohodul mare, întrucât unele tipuri de tămâie ard mai repede, altele persistă mai mult timp. O atenție deosebită acordăm și mișcării în timpul sfintelor slujbe. Întrucât schimbarea poziției poate deturna atenția de la rugăciune, avem această ascultare de a limita mult orice deplasare a corpului doar atât cât să ajutăm la buna desfășurare a slujbelor. Tot în acest sens și îmbrăcămintea contează, de aceea purtăm rasă în timpul slujbelor, tocmai pentru a stimula cât mai puțin ochiul. Iar la aprinderea lumânărilor evităm folosirea brichetei întrucât sunetul produs poate perturba orientarea și concentrarea. Astfel, ținând în frâu simțurile, putem să intrăm în Sfânta Liturghie având atenția îndreptată către Mântuitorul.
Andrei Dumitrașcu
