Acest pelerinaj mi-a fost de mare folos! M-a scos din rutina mea zilnică într-un loc minunat, plin de natură, lumină și simplitate. Am putut astfel să gust din traiul bine conectat la natură și biserică, ce mi-a desprins pentru două zile mintea de cele materiale.
Am pornit la drum într-o dimineață liniștită de iunie, cu rucsacurile încărcate de haine groase, de munte, spre o destinație în care majoritatea dintre noi nu fuseseră niciodată. Știam doar că vom petrece împreună 2 zile, într-un loc izolat de restul lumii, în care nu avem semnal la telefoane. Pelerinajul la Schitul Pocrov, al doilea pentru grupul nostru de părtășie, Eva, n-a fost doar o excursie duhovnicească, ci și o regăsire a stării de recunoștință și bucurie care vine din comuniune și simplitate.
Grupul Eva s-a născut în 2023, din dorința de a redescoperi feminitatea noastră, în profunzime. Întâlnirile noastre lunare sunt experiențe profunde, unde vorbim despre darurile și provocările feminității, uneori dublate și de diverse activități artistice, precum pictura, confecționarea de diverse obiecte sau împletitul.
La circa 4 km sud-vest de Mănăstirea Neamț, sub poala muntelui Chiriacu, se află așezarea monahală cunoscută sub numele de Schitul Pocrov. Schitul este situat într-o poiană cu păduri seculare, unde cerul este mai aproape, iar liniștea lasă loc rugăciunii. Imediat ce am ajuns, ne-a întâmpinat părintele stareț Ambrozie, cu o căldură și deschidere firească. Ne-a vorbit despre viața la mănăstire și despre Recunoștință - tema pelerinajului nostru - cu blândețea omului care o trăiește, nu doar o predică.
„La Pocrov am simțit smerenia monahilor, mireasma tămâiei, rugăciunea nerostită. Cuvintele părintelui stareț Ambrozie, au fost ca o mângâiere și ca un îndemn; ne-a reamintit că recunoștința sinceră ne curăță sufletul de nemulțumire, comparații și frică.
De la fetele care au fost în pelerinaj am învățat că recunoștința poate fi trăită prin lacrimi, zâmbet, tăcere și îmbrățișări. Pocrovul rămâne locul unde bucuria vine nu din ceea ce iei cu tine, ci din ceea ce lași acolo: nemulțumiri, frici, griji.” (mărturia unei Eve)
Tema pelerinajului nostru a fost Recunoștința, la care am reflectat prin intermediul discuțiilor deschise și a jocurilor, dar cel mai important, am trăit-o prin îmbrățișări, prin masaje care ne-au eliberat de grijile de pe umeri și de oboseala din mâini, prin codițe împletite cu drag, prin plimbări sub cerul înstelat.
„A fost o experiență cu totul specială pentru mine, chiar o premieră, dar și un moment unic, profund personal. Atmosfera caldă și încrederea dintre noi au creat cadrul ideal pentru a împărtăși din trăirile noastre interioare. M-a impresionat cât de deschide au fost fetele în a vorbi despre lucruri sensibile din viața lor.
Asta și mai ales tema întâlnirii noastre, Recunoștința, m-a încurajat și pe mine să mă deschid și să vorbesc liber, fără teama de judecată. Am simțit o comuniune sinceră, un sprijin discret dar autentic.”(mărturia unei Eve)
Duminică am trăit Liturghia în mijlocul naturii, unde pare că fiecare copac, floare, fir de iarbă participă la Liturghie, iar rugăciunile ajung mai repede la Dumnezeu. Am plecat de la schit fără suveniruri, dar cu inimile pline - de bucurie, comuniune, recunoștință.
“Acest pelerinaj mi-a fost de mare folos! M-a scos din rutina mea zilnică într-un loc minunat, plin de natură, lumină și simplitate. Am putut astfel să gust din traiul bine conectat la natură și biserică, ce mi-a desprins pentru două zile mintea de cele materiale.
Cuvintele părintelui egumen și interacțiunile cu celelalte Eve m-au inspirat și mi-au deschis mintea spre noi înțelesuri ale confruntărilor mele. Și cel mai frumos a fost că ne-am apropiat și mai mult unele de altele. Am plecat acasă cu un bagaj de recunoștință.“ (mărturia unei Eve)
