În 2013, noi, Talpalarii, am început să ne adunăm şi să ne cunoaştem mai bine prin intermediul agapelor de după Sfânta Liturghie de duminică, continuând discuţiile duhovniceşti, descoperindu-l mai adânc pe aproapele nostru, în proximitatea căruia ne aflăm, slujbă de slujbă, uneori fără a-i cunoaște nici măcar numele de botez. În acest cadru am început să învăţăm să ne apropiem ca o familie.
O nouă lucrare, aceeași poruncă
După aproape un an, am simţit nevoia să ne apropiem și mai mult între noi, într-un mod viu şi în glas de rugăciune. Suntem împreună la slujbe, ne apropiem de Dumnezeu prin sfintele Sale taine, ne hrănim mintea și inima la întâlnirile catehetice din parohie, însă ce facem după? Cum păstrăm viu duhul rugăciunii, cum ne ostenim şi cum luptăm cu puterile întunericului?
Răspunsul a venit firesc, în ajunul praznicului Naşterii Maicii Domnului din 2014. Atunci, la început de an bisericesc, am pornit o nouă lucrare: „Candela Rugăciunii”, un „lanţ al rugăciunii” ce se desfășoară pe parcursul a nouă ore dintr-o zi.
Concret, această lucrare presupune ca, în fiecare seară, începând cu ora 22.00 şi până la ora 07.00, cineva să se roage timp de o oră, acolo unde se află. Rând pe rând, devenind verigă în acest lanţ neîntrerupt al rugăciunii, citim din Psaltire (sau, cu binecuvântarea părintelui, alte rugăciuni), pomenindu-i pe toţi cei înscrişi în grupul Candelei. Când unul şi-a încheiat ora de rugăciune şi merge la odihnă, un altul se trezeşte pentru a ţine în continuare Candela aprinsă. Astfel, noapte de noapte, rugăciunea rămâne neîntreruptă şi în fiecare oră cineva se roagă pentru noi, „purtându-ne sarcinile unii altora” (cf. Galateni 6, 2).
Când s-a aprins prima Candelă
Rugăciunea Candelei a fost inițiată pentru prima dată, în forma aceasta, într-o comunitate de români din Belgia, de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Vedrin-Namur, păstorită de Pr. Ciprian Grădinariu, care spunea într-un interviu publicat în „Familia Ortodoxă” că: „Una dintre ideile de bază a fost aceea de a ne ruga unii pentru alţii, pentru a ne apropia unul de celălalt, pentru a împlini dorința lui Hristos din Ghetsimani, «ca toți să fie una» (Ioan 17, 21)”.
Adaptate la nevoile parohiei noastre, prin îndrumarea Pr. Constantin Sturzu, ne dorim ca rugăciunile de la Candelă să fie o „lucrare comunitară” a celor implicaţi activ în viaţa parohiei de care aparţinem sau de care ne-am lăsat înfiați, pentru a ne uni mai adânc, prin împreuna‑rugăciune.
Puterea rugăciunii de noapte
Noaptea, când există o oarecare aşezare şi linişte în jurul nostru, când simţurile noastre intră într-o stare de priveghere, rugăciunea este mai puternică şi mai vie. Asumarea acestei lucrări, de a ne ruga pe timpul nopţii, presupune o anumită responsabilizare din partea noastră, trecând de la nivelul de prunci duhovniceşti la etapa maturităţii, cea în care participăm activ, silindu-ne şi tăindu-ne voia, renunţând la confortul unui somn odihnitor şi alegând să ne ostenim şi să veghem în rugăciune unii pentru alţii. Privegherea şi osteneala pe timpul nopţii, făcute cu râvnă şi cu binecuvântare, ne dau o stare de trezvie pe timpul zilei următoare.
Rugăciunile de la Candelă ne unesc și mai mult, fiind o „Liturghie după Liturghie”. Noapte de noapte, ne rugăm pentru fraţii şi surorile noastre duhovniceşti, pentru toți enoriașii Parohiei Talpalari, pentru cei care suferă diferite necazuri sau ispite (se află în prag de divorţ, suferă de boli ş.a.), pentru cei ce nu L-au cunoscut pe Dumnezeu sau care s-au îndepărtat de El.
Punți de rugăciuni
Impactul și folosul acestei lucrări a Candelei Rugăciunii se descoperă, cu ajutorul harului, mai întâi în taină, fiecărui suflet în parte. Aşa cum rugăciunile se fac în noapte, la lumina candelei, tot aşa foloasele de pe urma acestei nevoinţe sunt vizibile doar celor care au „urechi de auzit și ochi de văzut”.
Pentru a înteți și mai mult focul rugăciunii, Pr. Constantin Sturzu ne îndeamnă să nu ne oprim la stadiul actual: „Deși avem doar câteva luni de când ne rugăm așa, «înlănțuiți» în Duhul, deja sunt mărturii ale celor care au primit ajutor de la Dumnezeu și prin mijlocirea celor ce nu lasă, noapte de noapte, să se stingă această chemare a Numelui Său. Astfel, căutăm și noi să împlinim, pe cât ne stă în putință, cuvântul Sfântului Apostol Pavel de a «lărgi inimile noastre», creând noi punți de rugăciuni care merg pe orizontală, din om în om, făcându-se, în același timp, și scară către cer”.
Să ne ajute Dumnezeu să dobândim dragostea desăvârșită, unindu-ne în duh de rugăciune, biruind ispitele şi pregătindu-ne să facem faţă numeroaselor provocări ale lumii actuale.
Roxana Pașalău
Articol publicat în nr. 1, anul 1 al revistei parohiale Vino și vezi
