Prima şcoală de „muzică şi declamaţiune” din România – astăzi Universitatea de Arte „George Enescu” – a fost înfiinţată la Iaşi de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în anul 1860, an în care „domnitorul Unirii” decretase şi fondarea marii Universităţi ieşene care-i poartă numele. În timpul existenţei sale, de aproape un secol şi jumătate, şcoala muzical-dramatică ieşeană s-a transformat, mai întâi în Conservator (1864), apoi în Academie (1931 şi 1990), iar din 1997 îşi desfăşoară activitatea cu titlul Universitatea de Arte.
Contribuţia venerabilei şcoli la ctitorirea artelor româneşti a fost adesea subliniată de specialişti, care recunosc şi demonstrează importanţa acesteia şi a personalităţilor care au reprezentat-o. Mai puţin cunoscute sunt greutăţile cu care s-a confruntat instituţia de-a lungul existenţei sale, dintre care amintim aici doar una, pe cât de gravă, pe atât de ăndelungată, şi anume lipsa unui local propriu până în anul 2002. Din acest motiv, fostul Conservator ieşean a fost nevoit să-şi ţină cursurile în localuri adesea improprii procesului de învăţământ, care înghiţeau mari sume de bani, percepute drept chirie .
Anuarele fostului Conservator ieşean oferă informaţii impresionante asupra etapelor grele din viaţa acestui institut de învăţământ artistic, între care se evidenţiază cele din preajma şi de după al Doilea război mondial.
După nenumărate privaţiuni şi lipsuri, în anul 2002, la insistenţele rectorului de atunci, prof. univ. dr. Dimitrie Gavrilean, şi nu numai ale acestuia, doamna Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a decis înzestrarea venerabilei instituţii de învăţământ artistic din Iaşi cu un local propriu, situat în strada Horea nr. 7-9, în apropierea Bisericii Talpalari. Aici funcţionaseră diverse tipuri de şcoli din învăţământul preuniversitar, iar după reforma învăţîmântului din 1948, Facultatea de electronică şi calculatoare a Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iaşi (corpul D).
În timpul lucrărilor de consolidare şi modernizare a vechii clădiri s-a descoperit că într-o încăpere de la etajul al doilea funcţionase un paraclis ortodox, dar autorităţile comuniste au decis acoperirea cu var şi tencuială a picturii religioase şi transformarea încăperii în birou al secretarului de partid.
Altarul paraclisului fusese izolat printr-un perete de tablă şi dat uitării. Acest paraclis şcolar cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe fusese sfinţit în anul 1937 şi a funcţionat doar până în anul reformei învăţământului (1948), când religia a fost izgonită din şcoală, iar clădirea a fost atribuită Institutului Politehnic din Iaşi. Vechea capelă avea o pisanie aşezată în interior, deasupra uşii de la intrare. Aceasta, după 65 de ani, a fost înlocuită cu cea a noii capele, sfinţită în anul 2003 de I.P.S. Mitropolit Daniel Ciobotea. O copie a vechii pisanii a fost aşezată pe un trepied în colţul sud-estic al capelei actuale şi oferită admiraţiei vizitatorilor: „Acest sfânt paraclis cu hramul Asfântul Gheorghe, zidit în anul 1937 sub glorioasa Domnia M.S. regele Carol al II-lea, sub păstorirea I.P.S. Nicodem, Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Ministru al Educaţiei fiind D.D. C. Angelescu, a fost împodobit de D. Profesor pictor Petru Tutoveanu cu cheltuiala Domnilor Gh. S. Alexandrina Gavrilescu, directoarea acestui Liceu industrial”.
Descoperirea paraclisului, relatată ulterior, nu a rămas fără ecou în inimile profesorilor şi studenţilor universităţii, aşa încât rectorul D. Gavrilean, secondat de corpul didactic din cele trei facultăţi, de directorul general Dumitru Spătaru şi directorul economic Vera Moga, de decanii Viorel Munteanu, Cornel Solovăstru şi Dumitru N. Zaharia, de preotul conf. Florin Bucescu ş.a., au hotărât refacerea şi restaurarea fostului paraclis şi transformarea acestuia într-o capelă de înaltă ţinută artistică şi didactică. Decizia aceasta are semnificaţia unui act de restituire a prezentului faţă de trecut şi de corectare a unor erori ale perioadei totalitarismului care au lovit în conştiinţa religioasă şi libertatea de gândire a românilor.
Pentru ca lucrările de restaurare să poată demara, era necesară întocmirea unei documentaţii de specialitate şi a unei expertize, mai ales în ceea ce priveşte starea vechii picturi. Constatând starea de degradare avansată a acesteia, comisia de specialitate a aprobat înlăturarea acesteia şi repictarea spaţiului fostului paraclis cu forţe proprii. Profesorul D. Gavrilean a decis să încredinţeze pictarea capelei studenţilor din anii terminali (IV şi V) care, lucrând la pictarea capelei, au realizat şi lucrarea de licenţă.
De asemenea, o comisie trimisă de Arhiepiscopia Iaşilor, la insistenţele părintelui consilier cultural Nicolae Dascălu, s-a deplasat la faţa locului şi, analizând situaţia, a dat soluţiile optime pentru reînfiinţarea capelei. Proiectul iconografic al noii capele a fost întocmit de experimentatul profesor universitar şi pictor bisericesc Dimitrie Gavrilean, personalitate marcantă a plasticii româneşti, care s-a afirmat şi în domeniul religios, lucrând la pictarea unor biserici şi capele din Iaşi şi din împrejurimi: Biserica Sf. Nicolae din Copou, Biserica satului Erbiceni, Capela Bisericii Sf. Apostoli Petru şi Pavel de pe strada Moara de Vânt din Iaşi ş.a.
Volumul Învăţătură şi credinţă, editat de Universitatea de Arte (2005), a publicat acest plan iconografic sub semnătura maestrului D. Gavrilean; din motive lesne de înţeles, acest material va fi reluat şi în prezentul volum al revistei „Byzantion Romanicon” – consultarea studiului menţionat este de un real folos atât studenţilor de la arte plastice cât şi numeroşilor vizitatori ai Capelei.
În vara anului 2003, după ce lucrările de restaurare s-au încheiat, iar pictarea capelei se afla într-o stare avansată, s-a pus problema dotării acesteia cu catapeteasmă, veşminte, vase liturgice şi cărţi de cult, aşa cum prevede rânduiala ortodoxă. De asemenea, s-a pus şi problema obţinerii aprobării de sfinţire din partea I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei.
În această situaţie, Universitatea a beneficiat de ajutorul preoţilor Constantin Andrei şi Vilie Doroşincă, protopopi de Iaşi şi, din nou, al părintelui consilier mitropolitan Nicolae Dascălu, paroh al Bisericii Naşterea Maicii Domnului-Talpalari, director general al Institutului cultural-misionar Trinitas, care, între clerici, s-a dovedit a fi principalul susţinător moral al înfiinţării capelei, fiind secondat de preotul conf. Florin Bucescu.
I.P.S. Mitropolit Daniel a aprobat sfinţirea capelei din incinta Universităţii de Arte, programându-o pe data de 11 octombrie 2003, cu trei zile înainte de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. De asemenea, aaprobat, la propunerea Domnului prof. D. Gavrilean, ca patronul capelei să fie Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale cărui sfinte moaşte se află în oraşul Salonic (Grecia) şi este pomenit la 26 octombrie în fiecare an.
Respectând termenele hotărâte, sfinţirea a avut loc în dimineaţa zilei de sâmbătă, 11 octombrie 2003, când I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei a sosit la Universitate, însoţit de un sobor de preoţi şi diaconi, fiind întâmpinat de rectorul Universităţii, Dimitrie Gavrilean, profesori, studenţi şi alţi credincioşi. Din sobor au făcut parte P.Cuv. Arhim. Varlaam Merticariu, vicar administrativ şi cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din Iaşi, Pr. Consilier Nicolae Dascălu, pr. Conf. Florin Bucescu, P.C. Protopopi Constantin Andrei şi Vilie Doroşincă, Pr. Vasile Vaida, parohul Bisericii Sf. Nicolae din Copou, P. C. Preoţi Nicolae Sava şi Emilian Sava, Pr. Dumitru Ciobanu, Pr. Emilian Gavrilean.
La slujba de sfinţire au asistat studenţi şi credincioşi, corpul profesoral, în frunte cu decanii celor trei facultăţi: prof. dr. Viorel Munteanu, prof. dr. Corneliu Solovăstru, prof. dr. Dumitru N. Zaharia, poetul Dumitru Spătaru, director administrativ al Universităţii, economistele Vera Moga şi Cornelia Potur, informatician Emilian Popa ş.a. de asemenea, au asistat academicienii Valeriu Cotea şi Gheorghe marinescu, delegaţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării (dl. Constantin Dumitru), ai Consiliului judeţean şi ai Primăriei mun. Iaşi.
La sfârşitul slujbei de târnosire, I.P.S. Mitropolit Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură şi de înaltă apreciere faţă de ctitorii capelei, în special faţă de dl. prof. Dimitrie Gavrilean, care au contribuit la reînvierea tradiţiei de credinţă într-o instituţie de învăţământ artistic, felicitându-i şi urându-le noi realizări. „Cu prilejul hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, cu prilejul aducerii moaştelor Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, de la Tesalonic din grecia, ca semn de preţuire pentru doi mari români: Părintele Dumitru Stăniloae şi Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, mare cărturar şi om de înaltă cultură, care ne îndeamnă pe noi toţi, toate instituţiile de cultură, să fim totdeauna dintr-odată buni români şi deschişi spre valorile universale izvorâte din credinţă, vă dorim ani mulţi şi binecuvântaţi! Felicităm, de asemenea, pe cei care au contribuit la pictura acestei capele. Cred că este un exerciţiu de şcoală foarte bine reuşit, de aceea se vede şi emoţia şi evlavia celor ce au pictat. Tuturor celor ce aţi venit în această dimineaţă aici ca să ne rugăm împreună pentru ca Duhul Sfânt să sfinţească această Capelă, vă dorim bucuria Duhului Sfânt şi mult ajutor de la Dumnezeu în activităţile Dumneavoastră” .
La sfârşitul ceremoniei, înainte de agapa creştinească, organizată cu acest prilej, I.P.S. Mitropolit a acordat Diplome de vrednicie şi medalii celor mai zeloşi ctitori, susţinători şi binefăcători ai actualei capele: pictor prof. dr. Dimitrie Gavrilean, rectorul universităţii, poet Dumitru Spătaru, prof. Constantin V. Dumitru, delegat al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Veruţa Moga, Cornelia Potur, preot Florin Bucescu, sponsorii: Gavrilean Maria, Chiriac Olga, Alexandru Elena ş.a.
Aniversarea în anul 2005 a 145 de ani de existenţă a Universităţii de Arte ieşene şi comemorarea a 50 de ani de la moartea lui George Enescu, patronul Universităţii, au contribuit la adăugarea unui al doilea hram al Capelei, şi anume cel al Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. La propunerea compozitorului Viorel Munteanu, actualul rector al instituţiei, I.P.S. Mitropolit Daniel a aprobat ca, pe lângă hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Universitatea să primească şi hramul fostului paraclis al şcolii de construcţii , adică Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Astfel, din 2005 capela Universităţii de Arte „George Enescu” se bucură de oblăduirea a doi sfinţi, deosebit de îndrăgiţi în România, Sf. M.M. Dimitrie şi Sf. M.M. Gheorghe. Aceşti sfinţi patroni se vor ruga ca tinerii ucenici ai Universităţii de astăzi să se străduiască a realiza capodopere de înaltă ţinută morală creştinească.
Noua pisanie imortalizează, în cuvinte cu iz de letopiseţ, datele esenţiale ale Capelei Universităţii de Arte, sfinţită în 11 octombrie 2003: „Cu ajutorul Preasfintei Treimi, s-a refăcut între anii 2002-2003 această capelă cu hramul Sf. M. Mc. Dimitrie din vremea arhipăstoririi Înalt Prea Sfinţitului Dr. Daniel Ciobotea, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, rector fiind prof. univ. pictor Dimitrie Gavrilean. Intrată în proprietatea Universităţii de Arte „G. Enescu” la data de 12 noiembrie 2002, împreună cu întreaga clădire şi supusă lucrărilor de consolidare şi restaurare, prin grija şi osteneala rectorului prof. univ. Dimitrie Gavrilean, cu ajutorul dat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. S-a reuşit refacerea fostei capele a Liceului de construcţii, sfinţită în 1937 şi desfiinţată în timpul regimului comunist. Acest spaţiu sacru a fost pictat din nou în tehnica tempera grasă de către absolvenţii 2002 şi 2003, modulul de pictură ortodoxă, sub îndrumarea prof. univ. Dimitrie Gavrilean şi împodobită cu toate cele necesare cultului divin. S-au binecuvântat aceste osteneli din anii 2002-2003 prin slujba de sfinţire a Capelei, săvârşită de Înalt Prea Sfinţitul Dr. Daniel, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în prezenţa autorităţilor naţionale şi locale, în ziua de 11 octombrie 2003. Binecuvintează, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale”.
Pisania este aşezată în locul celei vechi, deasupra uşii de intrare, în interior, şi este scrisă pe un papirus desfăşurat de doi îngeri, dispuşi unul în stânga şi altul în dreapta suprafeţei. Numele ctitorilor sunt consemnate în două chenare aşezate în interior, pe lateralele uşii de intrare, unul lângă icoana Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, iar altul lângă portretul I.P.S. Mitropolit Daniel Ciobotea, după cum urmează:
Lista din dreapta uşii de intrare
Ecaterina Andronescu
Alexandru Athanasiu
Radu Damian
Fam. Preot Nicolae Dascălu
aria şi Dumitru Gavrilean
Valeriu Cotea
Dumitru Spătaru
Veruţa Moga
Dumitru Nicolae Zaharia
Cornel şi Liliana Solovăstru
Viorel Munteanu
Constantin Orhei
Mihai Lăcătuşu
Vasile Macovei
Cătălin Lazăr
Gheorghe Marinescu
Ovidiu Ioanovici
Constantin Gherghel
Constantin Vâlcu
Ana Maria Zup
Preot Florin şi prezb. Maria Bucescu
Olga şi Constantin Chiriac
Teodor Sava
Liliana Gherman
Elena şi Alexandru Virgil
Costel Pahome
Mariana şi Constantin Aelenei
Elena Zosin
Necunoscut
Marian Gasper
Anca Georgeta şi Constantin Caraiman
Gabriela Hliboceanu
Dana Bâjbâiac
Daniela Rotaru
Gina şi Emil Răducanu
Ioana şi Traian Irimie
Mirela Dârstaru
Lista din stânga uşii de intrare
Cornelia Potur
George Apostol
Ştefan Haman
Mihai Gafiţeanu
Dumitru Ciobanu
Felicia Balan
Mihaela şi Cosmin Ilie
Mihaela Potur
Adi Florin Murăraşu
Ovidiu Panait
Viorel Fecioru
Cristi Doroftei
Doina Ciobanu
Magda Sava
Alina Năstase
Silvia Bucos
Cornelia şi Adrian Diaconu
Maria Butuc
Irina Ostafie
Magda şi Dorin Obreja
Dan Acostioaiei
Soldan Jăniţa
Viorica şi Gheorghe Onofrei
Maria şi Dumitru Creţu
Stela Gimiga
Emilian Popa
Adriana Bujor
Tania Scafaru
Bogdan Gavrilean
Iulian Mâţă
Leontin Păun
Bogdan Tănăsescu
Sorin Vasile
Zânica şi Cristinel Prisacaru
Ioan Băduleţ
Maria Toronciuc
Dionisie Vitcu
Radu Duda
Nicolae Badea
Sergiu Tudose
Dan Buciu
Stela Drăgulin
Roman Vlad
Capela Universităţii de Arte George Enescu este un locaş sfânt care are o vocaţie multiplă într-o instituţie de învăţământ superior: consolidarea prin rugăciune a legăturilor dintre spiritualitatea ortodoxă şi artele mileniului III, acordarea de asistenţă religioasă personalului ortodox al instituţiei, deschiderea către un dialog ecumenic sincer cu creştinii de alte confesiuni şi rolul de laborator pentru seminarii cu studenţii de la specializările muzică religioasă şi muzicologie care funcţionează în cadrul Universităţii.
