Multe persoane nu înțeleg rostul rugăciunii. Unii consideră rugăciunea ca pe o obligație care le fură din timpul liber, o activitate care-i obosește. Sunt personae care s-au vindecat miraculos sufletește si trupește în urma rugăciunii ori dacă au atins sfinte moaște. Acest adevar al credinței, a fost dovedit științific.
Rugăciunea determină o transformare mentală şi organică progresivă
Marele chirurg şi biolog francez Alexis Carrel (1873-1944), laureat al premiului Nobel, a efectuat studii asupra rugăciunii în decursul unei lungi cariere, desfăşurate printre oameni provenind din medii diferite, bolnavi sau sănătoşi, care i-au permis să evalueze şi să cuantifice anumite efecte curative ale rugăciunii. Pe baza acestora a scris un eseu devenit celebru, din care spicuim: „Nouă, apusenilor, raţiunea ni se pare a fi mult superioară intuiţiei. Preferinţa noastră se îndreaptă mai mult către inteligenţă decât către sentiment. Cât despre activităţile spirituale, morale, etice, acestea sînt neglijate aproape complet. Cel mai ignorat dintre ele este simţul spiritual. Simţul religios se exprimă mai cu seamă prin rugăciune. Rugăciunea este în mod evident un fenomen spiritual. Rugăciunea acţionează asupra sufletului şi asupra trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea, de intensitatea şi de frecvenţa ei. Atunci când rugăciunea este rostită cu regularitate, influenţa ei devine evidentă şi este comparabilă cu influenţa binefăcătoare a unor glande cu o funcţionalitate normală. Ea determină un fel de transformare mentală şi organică, care se produce progresiv. Cu toate acestea, rugăciunea nu trebuie să fie asemuită morfinei, căci, odată cu calmul, ea aduce şi o integrare mai bună a activităţilor mentale, un fel de regenerare a personalităţii. Sub această influenţă binefăcătoare, până şi ignoranţii, retardaţii, îşi folosesc mai bine forţele intelectuale şi morale. Rugăciunea îi ridică pe oameni deasupra nivelului lor intelectual, dobândit prin ereditate şi prin educaţie. Această legătură spirituală cu Dumnezeu îi umple de pace sufletească, ce iradiază din ei şi le însoţeşte paşii peste tot. Din păcate, în prezent numărul celor care se roagă corect este foarte redus.”
Multe universități și centre de cercetare medicală din întreaga lume au efectuat studii asupra evenimentelor corticale din timpul rugăciunii.
Profesorul psihiatru Harold G. Koening, de la Universitatea Duke a ajuns la concluzia generată de rezultatele studiilor și anume că „rugăciunea poate preveni apariția afecţiunilor – și când apare îmbolnăvirea, rugăciunea poate ajuta bolnavul să-și revină mult mai repede.”
În timpul rugăciunii profunde creierul indică siguranță deplină și lipsa stresului
Dr. Andrew Newberg, directorul de cercetare al Centrului de Medicina de la Universitatea Thomas Jefferson, folosind o substanţa de contrast, a monitorizat activitatea creierului unor persoane in timp ce erau implicate total in rugaciune. S-a constatat ca substanţa de contrast se acumulează în acea parte a creierului în care fluxul sanguin este mai intens, respectiv la nivelul celei mai active părţi ale creierului. Cercetările au arătat faptul că zona lobilor frontali și zona responsabilă de limbaj a creierului a experimentat o activitate considerabil crescută.
De cele mai multe ori, se face o comparatie intre relația credincioșilor cu Dumnezeu și relațiile de prietenie dintre oameni. Astfel, Dr. Newberg consideră că în timpul rugăciunii creierul reacționează în același mod în care reacționează în momentele în care are loc adresarea către un prieten foarte bun. Interesant, deși ateii și necredincioșii își petrec timpul meditând sau contemplînd existența lui Dumnezeu, în cazul acestora nu a putut fi observat un impact la nivelul lobului frontal.
Oamenii de știință din cadrul Institutului de Cercetare și Dezvoltare a Neuropsihologiei din St. Petersburg au descoperit faptul că persoanelor aflate într-o stare de rugăciune profundă li se oprește complet cortexul cerebral, activitate asociată cu un sentiment de siguranță deplină și o lipsă completă a stresului.
Profesorul Slezin, directorul Laboratorului de Neuropsihologie, a fost capabil sa măsoare puterea rugăciunii, înregistrând electroencefalogramele unor călugari care se rugau și a constatat un fenomen neobișnuit – un complet „switch-off” al cortexului cerebral, fapt ce a fost observat doar la copiii de până la trei luni cand se simt în siguranță în apropierea mamelor lor. Profesorul a precizat că pe măsura maturizării, sentimentul de siguranță se diminuează și activitatea cerebrală crește, dispărând sentimentul de siguranță. Ritmul biocurenților cerebrali se manifestă numai în timpul somnului profund și în perioadele de rugăciune. „Rugăciunea este un remediu puternic, și nu numai că reglează toate procesele la nivelul corpului uman, dar, de asemenea, reface structura deteriorată a conștiinței” concluzionează profesorul Slezin. Cercetatorii ruși au confirmat ca majoritatea bolilor sunt cauzate de evenimente și emoții negative, rugăciunea având rolul de a diminua sau chiar elimina stresul și de a favoriza vindecarea.
Angelina Malakhovskaya de la acelasi institut a efectuat câteva mii de cercetari pentru a afla influența serviciul religios. S-a dovedit ca o slujbă religioasă într-o biserică normalizează tensiunea arterială. Mai mult, apa sfințită, semnul crucii și sunetul clopotele bisericii pot avea efecte curative.
Daniela IVANOV
Articol publicat în nr. 1, anul 2 al revistei parohiale Vino și vezi
