Cu ajutorul lui Dumnezeu și la îndemnul Mitropolitului Inochentie de Rwanda și Burundi, am fost timp de o lună de zile într-o călătorie misionară în Africa. Burundi este una dintre cele mai sărace țări din lume și are aproximativ 10 milioane de locuitori cu o suprafață de 10 de ori mai mică decât România. Aici trăiesc câteva mii de ortodocși.
De sărbătoarea Sfântului Serafim de Sarov am vizitat școala ortodoxă de ciclu primar și secundar din Buramata, Burundi, unde studiază aproximativ 300 de elevi. Profesorii sunt plătiți de către stat de aceea nu sunt întotdeauna cei mai buni. Aici am împărțit caiete, pixuri și dulciuri. La final copiii au cântat imnul național, precum și imnul Uniunii Est Africane.
Un alt obiectiv a fost parohia Sfântul Arsenie, unde paroh este Părintele Silvestru, care locuiește cu soția și cei trei copii, alături de încă un preot, într-o casă neracordată la curent și apă. Mi-a arătat școala și o altă clădire care ar putea servi ca centru misionar, dar care nu sunt utilizabile din cauza stării avansate de degradare.
Am părăsit apoi Burundi pentru a ajunge în orașul Rwamagana din Rwanda. Aici s-au adunat în jur de 100 de copii pentru a participa la tabăra de Bobotează. Părinții copiilor au fost foarte bucuroși știind că aceștia sunt în siguranță la Dumnezeiasca Liturghie și la atelierele de colorat, pictură, muzică și lucru manual. În plus au fost foarte mulțumiți pentru că le-am dat de mâncare! Nu își permit prea des să cumpere carne, lapte sau ouă.
M-a marcat cumințenia, seriozitatea și ascultarea lor. Nu am văzut nici urmă de obrăznicie sau îndrăzneală rea. Le-am spus la final că pot să se închine la icoanele cu sfinții pe are tocmai îi terminaseră de colorat. Când am vizitat câteva familii am văzut în casă, agățate pe perete, alături de icoanele obișnuite, foile colorate cu Sfânta Muceniță Ecaterina, cu Maica Domnului sau cu Mântuitorul.
Nădăjduim ca această tabără să continue și să aducă roade. Cea mai mare parte din costuri a fost suportată de credincioșii din parohia Talpalari (Iași) care, la îndemnul părintelui Constantin Sturzu, au donat peste 800 de euro și au susținut mai multe ediții ale taberei. De asemenea, au contribuit și alți oameni cu suflet mare din Iași. Credincioșii din biserica studenților (A.S.C.O.R.) din Cluj-Napoca, unde paroh este Părintele Ciprian Negreanu, au donat peste 600 de euro. Am luat peste 500 de caiete, 1000 de pixuri și câteva baxuri de absorbante – de care este mare nevoie deoarece fetele lipsesc de la școală motivând că nu își permit să și le cumpere.
Tot atunci am avut bucuria de a-l boteza pe Ioan, băiatul Mariei și a lui Erastus (tatăl este încă catehumen). Am fost emoționat de felul cum se bucură și dansează la Dumnezeiasca Liturghie, mai ales înainte, în timpul și după momentul împărtășirii. Am simțit atunci că acest mod sincer al lor de a se manifesta este primit de Dumnezeu, care le dă belșug de har. Există o ortodoxie africană, așa cum există una românească sau grecească. Nu putem separa spiritualitatea, cultura și specificul național. Dacă am impune în mod rigid anumite șabloane am face mai mult rău.
Mitropolitul Inochentie de Rwanda și Burundi este și duhovnicul lor. Îmi spunea: „sunt foarte simplu, credincioșii mă iubesc pentru că știu cum să-i iau pe oameni”. Atât părintele mitropolit cât și unii credincioși se trezesc în fiecare noapte la ora trei pentru a se ruga.
Am organizat trei sesiuni de training catehetic în Rwamagana, Rwanda: o activitate comună de pregătire a liderilor bisericilor ortodoxe din Rwanda: citeți, diaconi, preoți. Temele au fost: Proscomidia și Dumnezeiasca Liturghie. Alexios Z., din Asociația Ortodoxă Misionară „Route of Agape” din Grecia a catehizat doamnele preotese și a susținut o prezentare despre rolul femeii în Biserică și despre monahismul ortodox.
Am înțeles, după aceste sesiuni, că preoții africani au o smerenie aparte, surprinzătoare. Ei atât știu: că nu știu nimic! Înainte de a adresa prima întrebare, Pr. Panaghiotis din Parohia Rwabutazi s-a ridicat în picioare și mi-a zis: „Noi nu știm nimic, suntem aici ca să învățăm și ne bucurăm de fiecare dată când vine cineva din România sau Grecia să ne învețe”.
În aceste parohii toți credincioșii știu Crezul (cu excepția copiilor preșcolari). Duminica și în sărbătorile când nu sunt preoți disponibili pentru a sluji Dumnezeiasca Liturghie ei se adună pentru rugăciune și lecturarea scrierilor sfinte. La final, zeci de catehumeni sunt catehizați în credința ortodoxă.
Cântarea este comună, iar atmosfera este cea din primele secole creștine. Esența lecțiilor catehetice a fost învățătura de bază, precum cea despre sfinți sau semnul sfintei cruci. Au fost și câteva chestiuni practice, precum rostirea cu voce tare a rugăciunilor de la momentul Epiclezei, urmat de Amin-ul credincioșilor.
M-a impresionat simplitatea și bucuria lor molipsitoare; felul în care ei știu să primească orice li se oferă, fără mofturi. Ospitalitatea este aici regulă de bază. La rândul lor, cei care au vizitat România cu ocazia ITO (Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși), au o impresie foarte bună despre Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și despre poporul român, de care se simt foarte atașați.
Victor Emanuel Sterpu
Donează pentru masa copiilor de Paști!
Următoarea tabără va fi de Paști, în Săptămâna Luminată. De data aceasta, se vor aduna în jur de 450 de copii din Rwanda, în trei locații diferite, timp de trei zile în fiecare comunitate. Costurile necesare sunt de 1500 de euro și includ cheltuielile cu masa, transportul și organizarea.
Puteți contribui pentru tabăra de Paști dedicată copiilor, donând în contul în lei RO96BTRL03401201D04976XX deschis la Banca Transilvania, pe numele Sterpu Victor Emanuel.
