Poesis

Puritate

Daniel Turcea

 

Cămara unde Mirele

s-a-nveşmântat în trupul

ţesut din Preacurata

trăire

 

O, puritate,

iată un om, o Fecioară

cum trăia,

neştiută,

nimeni nu putea crede, nu putea visa

nu putea dori

că un om înaintea căruia

îngerii se smeresc

Îl va naşte

pe Dumnezeu.

 

Braţele tale

L-au legănat,

ochii tăi înlăcrimaţi

de iubire

şi teamă

 

I-au văzut Faţa de Prunc,

I-au cuprins necuprinsa-I Lumină.

O, puritate,

numai tu poţi întrece pe îngeri,

numai tu puteai sta

în mijlocul unui asemenea foc,

ca-n mireasmă şi-n rouă.

 

O, nevinovăţie,

numai tu nu poţi fi învinsă

de nimic, pe pământ.

_______________________________________

O țară știu

Octavian Goga

 

Părinte bun al neamurilor toate,

Fă geana Ta de milă să tresară …

Ascultă-mă! … O țară știu, – acolo

Vor fi mai grele spicele la vară,

Mai cu belșug va fi rodirea gliei

În țara unde-s lacrimi și osânde …

Și sânge, Doamne, – sângele îngrașă

Și spor aduce miriștii flămânde.

 

Curând veni-vor pluguri în ogoare

Și-or rupe brazdele negre de rușine,

Sfios cădea-va bobul de sămânță

Și sub pământ s-a furișa mai bine!

Mai rodnică va fi îmbrățișarea

Grăuntelui cu firul de țărână,

Mai des vor curge lacrimile tale

Pe nou sfințita țarină bătrână.

 

Va crește, Doamne, grâu bogat la vară,

Încovoiat de roadele durerii,

Și va veni cernita oastea mută

Pe câmpul larg să strângă sporul verii…

Aprins luci-va soarele-n văzduhuri

Și n-a fi cânt să-i mângâie arsura,

În pas domol oștirile de seceri

Îți vor culege cuminecătura…

 

Ascultă, Doamne, glasul rugii mele:

Când trupul Tău lângă altar s-a frânge

Adu aminte celor ce-ngenunche

Că trupul Tău e plămădit din sânge…

De glasul ăst’ cutremură-le firea

Și-n sufletele grele de păcate

Coboară, Doamne, pentru totdeauna,

Fiorul sfânt al dragostei de frate…

 

puțină ordine de Sărbători

Marius Iordăchioaia

 

întru Hristos

ni s-a arătat

că numai

Dumnezeu iubește

pe Dumnezeu,

ca pe Dumnezeu

 

și pe aproapele Om

ca însuși

pe sine…

 

căci

 

binele pe care eu

îl pot face unui om

este mântuitor

pentru mine…

 

dar a-l iubi pe aproapele

înseamnă

a căuta binele

mântuitor

pentru el…

 

și nu știu

alt astfel de bine

decât pe Dumnezeu…

 

și nici alt fel de a face binele nu știu

decât

a mă micșora

între Dumnezeu și aproapele meu

până

 

se ating….

 

Să Te îmbrac

Ortansa Cojoc

 

Albul îmbrăcat-a iar

Cu al zăpezilor dar

Doruri, păcate, urgii.

Doamne, prunc iară Tu vii.

Maica Te naște fără dureri

(Ale mamelor toate, asumate)

Și astăzi, și ieri,

Și mâine. Mereu.

Fiul Omului și Dumnezeu,

Sufletu-mi scutec îl fac,

Cu el să Te înfăș,

Să Te îmbrac.

 

Duioșia nașterii

Cristina Nicoleta  Chirvasă

 

Mă gândesc și mă cutremur,

Cum a vrut să sugă pieptul,

Cum în scutece-i purtat

Și de buze murmurat.

 

Vine Crăciunul, e nașterea Ta,

Aleg să fiu mai bun, să mă îmbrac în nea.

Sufletul curat și împodobit

E darul cel mai potrivit

Pentru un Prunc mic și iubit...

 

Se naște, iar vine și dorul mă cuprinde,

E bradul, e mama și totul învie.

Se naște, cu grijă, să-I fim Lui odihnă,

Este colindul în suflet și adevărată tihnă.

 

Ai venit la noi, Iisuse

Elena Butuc

 

De două mii de ani

Și mai bine, la Bethleem,

Pe bolta lui cerească

A răsărit o prealuminoasă stea

Ca să vestească

La noi, venirea Ta.

 

Într-o Fecioară preafrumoasă

Din vița lui David aleasă,

În trupul ei curat,

Iisuse, Tu Te-ai întrupat.

 

Universu-ntreg s-a bucurat

De tainica-ntrupare

Și de nașterea în iesle,

De așa minune mare!

Că și turmele de la păscut

Priveau în sus, mirate tare.

 

Iar când a fost

Maria ca să nască

– c-acest nume-avea Fecioara –

Nimeni n-a primit-o-n casă.

 

O peșteră sărăcăcioasă a găsit

Și-n iesle a născut

Pe Pruncul Sfânt

Demult proorocit.

 

Cântece din cer, ce slavă!

Auzind păstorii din câmpii,

Au venit atunci în grabă

Naștere de negrăit să vadă.

 

Cu smerenie s-au închinat

Pruncului curat,

Tainic coborât din cer

Și în iesle înfășat;

Și la Măicuța Lui cea sfântă

Ce-L veghea cu inima înfrântă

Căci în mintea ei țesea,

Gânduri triste,

Că de pe acum, cineva,

Piroane îi pregătea.

 

Daruri de la magi,

Iisuse, ai primit;

Aur, smirnă și tămâie.

Dar primește

Și smerita noastră mulțumire

Că venirea Ta la noi...

E mântuire!

 

Bethleem

Ștefan Viziteu

 

Lumea azi e dimineață,

tot pământu-i primăvară,

azi se înnoiește firea

și se altoiește viața

pe iubirea fără seară.

 

Azi din cer coboară scară,

trup luând din Maica sfântă

și-ntreaga făptură cântă,

cale nouă-având ’nainte

și în țarină – comoară

– pe Cuvântul din cuvinte.

 

Totul se îmbracă azi

întru-aprinsă bucurie:

și oameni și văi, și munți și brazi

căci se zidește luând chip de om,

aievea, ușa spre Împărăție.

 

Și-i Bethleem azi oriunde

că-n taina-ntrupării se-ascunde

(de ochi iscoditori nevăzută)

lumina veșniciei ce stă să inunde

inima (de uimire) mută.

 

Și-i Bethleem azi și în mine

și-s boi și unghere ascunse.

Iată smerenia Celui ce vine

- gheizer de lumină

cu lumini nepătrunse

făcând, din inima goală,

cu peșteri și-amare adâncimi,

deodată, locaș de heruvimi.